RETROSPECTIVĂ 2014| PSD - Istoria se repetă
Istoria PSD se leagă de primele momente de după căderea regimului comunist, când Ion Iliescu preia inițiativa. "Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naționale care să înceapă să pună ordine" spunea Ion Iliescu.
Apare Frontul Salvării Naționale, siglă sub care Ion Iliescu candidează pe 20 mai 1990 la Președinția României. Obține un scor uriaș: 85% din voturi. Succesului i se opune însă fenomenul Piața Universității: studenți și intelectuali contestă regimul Iliescu, pe care îl consideră doar o altă față a comunismului. Pe 13 iunie, minerii vin la București ca să pună capăt protestelor. Demonstranţii sunt stâlciţi în bătaie, sediile partidelor, devastate.
Ion Iliescu câștiga astfel o ,,liniște'' propice dezvoltării Frontului Salvării Naţionale. În 1992, se desparte definitiv de Petre Roman, pe care îl numise între timp premier. Doi ani de contre continue duc însă la scindare. Apare Frontul Democrat al Salvării Naționale cu care Ion Iliescu ia încă un mandat de preşedinte. Doi ani mai târziu, după fuziunea cu formațiuni mai mici, se naște Partidul Democraţiei Sociale din România, partidul cu cei mai mulți primari, consilieri și parlamentari. Este perioada în care apar probleme de care nu a scăpat nici acum. Percepția că este un partid corupt, continuator al comuniștilor.
Emil Constantinescu spunea atunci: "Înnoirea aceasta s-a realizat tocmai pentru că oamenii PDSR-ului nu au mai fost aleși de oameni tocmai pentru că au fost percepuți ca un partid legat de corupție. În regimul Iliescu, în timp de șapte ani, nicio persoană, importantă, cu funcții în Guvern, nicio persoană de la Guvern, din anturajul președinției nu a fost condamnată."
În 1996, Ion Iliescu pierde alegerile prezidențiale în fața lui Emil Constantinescu. PDSR intră în Opoziție. Apar frământări generate de eșecul de la prezidențiale. Un an mai târziu PDSR înregistrează prima ruptură. Teodor Meleșcanu pleacă din partid. Îl urmează și alți membri și apare astfel Alianța pentru România. Până în 2000, PDSR se reface, iar Ion Iliescu ajunge în finala alegerilor pentru Cotroceni cu liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, și câștigă detașat. Adrian Năstase, până atunci secundul lui Ion Iliescu, devine președinte al PDSR și premier.
Ce spunea Adrian Năstase despre Ion Iliescu: "Nu susținem doar un lider politic, noi sprijinim valorile pe care le promovează: onestitate, moralitate, toleranță și solidaritate."
În era lui Adrian Năstase, liderii locali și regionali ai PDSR își consolidează puterea: Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu la Constanța, Marian Oprișan în Vrancea, Mircea Cosma în Prahova, Constantin Nicolescu în Argeș, Viorel Hrebenciuc în Bacău, Ilie Sârbu în Timiș, Ioan Rus în Cluj, Liviu Dragnea în Teleorman, Doru Ioan Tărăcilă în Călărași, Ion Stan în Dâmbovița, Ion Solcanu în Iași, Gavril Mîrza în Suceava. Așa se naște o altă problemă care avea să bântuie partidul până azi: percepția că PDSR este partidul baronilor. În 2001, în urma mai multor fuziuni, își schimbă numele în PSD. Este prima încercare de rebranduire. Trei ani mai târziu, cu o presă care s-a plâns, ulterior, că a fost îngenunchiată politic și cu lideri de organizații care acaparaseră toată puterea locală, Adrian Năstase nici nu se gândea că va pierde Președinția României în fața lui Traian Băsescu. În seara alegerilor, Adrian Năstase declara, în aplauzele asistenţei : "Deocamdată, mă bucură faptul că sondajul de la ieșirea de la vot, care a fost prezentat de către CURS, îmi dă un avantaj de aproximativ 160.000 de voturi. Vă mulțumesc tuturor și să sperăm că mâine dimineață vom avea rezultatele pe care le merităm!!!! Vă multumesc!"
Până a doua zi aplauzele s-au stins, iar locul lor a fost luat de noi răfuieli politice în PSD. Cu un Adrian Năstase invins, partidul se lasă din nou pe mâna lui Ion Iliescu. Acesta preia temporar șefia PSD cu mandatul de a organiza Congresul din aprilie 2005. Merge în țară, discută cu liderii de organizații, se fac alegeri și presa vremii scrie că Ion iliescu reușește să își pună oamenii agreați în mare parte din organizații. Victoria sa era dată ca sigură. În spatele cortinei însă, unii dintre greii PSD plănuiesc o răsturnare de situație. Grupul de la Cluj cere reformă totală. Invocă din nou legăturile cu trecutul și eticheta de partid corupt de care nu poate scăpa PSD din cauza lui Ion Iliescu. Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea negociază intens susținerea filialelor pentru un tânăr considerat de viitor: Mircea Geoană. În ziua Congresului, nimic nu anunța deznodământul. Ion Iliescu era sigur de victorie. Și totuși rezultatul îl contrazice. Mircea Geoană câștigă. Seniorul social-democraţilor nu avea să uite trădare nici după cinci ani. Ideea de reformă era: partidul trebuie să se debaraseze de Iliescu și de oamenii lui." Mi s- a servit o lecțíe nemeritată în 2005 și atunci s-a apelat la mine ca la salvatorul partidului Și am fost de bună credință, am venit ... amintiți-vă.. Nu vrea să vă spun că unii care mi-au adus elogii aici au făcut parte din...aplauze.. dar asta e, lumea e schimbătoare" spunea primul preşedinte al partidului.
Este vremea tinerilor din PSD: Titus Corlățean, Cristian Diaconescu devin mult mai vizibili în partid și în media. Victor Ponta este și el în plină ascensiune, chiar dacă era perceput ca protejatul lui Adrian Năstase, cel care îl adusese în partid și îl numise șeful Corpului de Control al Guvernului în 2001. În schimb, oamenii lui Ion Iliescu, precum Octav Cozmâncă, unul dintre strategii partidului, intră într-un con de umbră. În schimb, Marian Vanghelie are o ascensiune spectaculoasă la vârful partidului. În 2006, PSD decide să mai facă o reformă ca să scape de eticheta de partid corupt. Mircea Geoană forțează, într-o ședință maraton, debarcarea lui Năstase din toate funcțiile. I se reproșează nu numai pierderea alegerilor, dar mai ales dosarele în care era cercetat de procurori. Mircea Geoană își pune mandatul pe masă și le cere șefilor de organizații să aleagă între el și Adrian Năstase. Două treimi din filiale sunt de partea lui, doar 16 îl mai susțin pe fostul premier. Noaptea cuțitelor lungi de la hotel Confort ar fi trebuit să pună capăt unei ere în PSD și să deschidă poarta mult doritei reforme. Nu a fost așa. Ion Iliescu a revenit în partid, pe ușa din față, și a fost ales președinte de onoare în același an. Iar Adrian Năstase a fost ales, în 2008, președintele Consiliului Național, al doilea for de conducere ca mărime după Congres. După marea reconciliere, Mircea Geoană se pregătește de alegerile prezidențiale. Îi are aproape pe Liviu Dragnea și Victor Ponta. Unul organziează alegerile din funcția de secretar general, celălalt este purtătorul de cuvânt al campaniei. Toate îi merg ca pe roate. În turul II i se alătură liberalii, iar Klaus Iohannis acceptă să fie premier, dacă Mircea Geoană va câștiga. Lovitura de grație vine în confuntarea finală dintre acesta din urmă și Traian Băsescu :"Nici mie nu-mi place domnul Vântu...Dar aseară, v-a plăcut..Aseară când v-ați dus la el, v-a plăcut?!"
Și totuși, sondajele din seara alegerilor îi sunt toate favorbile. Așa că Mircea Geoană se bucură prea devreme : "Împreună am învins! De azi sunt președintele tuturor românilor și îi voi trata cu egal respect!"
Nu a fost însă. Traian Băsescu l-a învins. Pentru PSD urmează Congresul din februarie 2010 care îl egalează ca tensiune pe cel din 2005. Aceiaşi oameni fac jocurile, doar că unii sunt acum în altă tabără. Grupul de la Cluj nu mai este de partea lui Geoană ca în 2005, ci, în numele reformei, liderii din Transilvania trec de partea lui Victor Ponta. Acesta din urmă ajunge, peste noapte, din purtătorul de cuvânt al candidatului la şefia partidului Mircea Geoană, adversarul lui Geoană. Miron Mitrea, Radu Mazăre și Ion Iliescu sunt și ei de partea tânărului Victor Ponta. Viorel Hrebenciuc, Cristian Diaconescu și Marian Vanghelie îi rămân fideli lui Mircea Geoană
Luptele interne care au măcinat partidul în tot mandatul lui Mircea Geoană ies la iveală în fața sutelor de membri aduși la București ca să își aleagă viitorul. Înainte de alegeri, liderii PSD Ilfov avuseseră un conflict cu Marian Vanghelie. Gabriel Oprea plecase din PSD, iar Florentin Pandele fusese suspendat.
Hulit și adorat în partid deopotrivă, Ion Iliescu ridică sala în picioare cu discursul său. Și îi dă lovitura de grație lui Mircea Geoană. Din declarația seniorului rezultă clar că vrea să îl înlăture de la șefia PSD. Polița pentru cuțitul înfipt în spate la Congresul din 2005 era plătită: "Rămân alături de partid, rămân membru al partidului, nu am nevoie de niciun fel de titulaturi, eu am brand-ul meu".
Victor Ponta, adus în partid și promovat de Adrian Năstase, câștigă președinția PSD. Oamenii fostului lider sunt trași pe tușă, mai ales Marian Vanghelie. Liviu Dragnea trece de la dreapta lui Mircea Geoană, la dreapta lui Victor Ponta. Devine omul numărul doi în partid. Apare o nouă garnitură de lideri formali sau informali: Valeriu Zgonea, Dan Șova, Sebastian Ghiță. Reforma în numele căreia avuseseră loc jocurile pentru putere nu este nici acum completă. Ion Iliescu rămâne președinte de onoare, iar pentru Adrian Năstase, condamnat de două ori și trimis la închisoare, este păstrată șefia Consiliului Național al PSD sine die. După prima condamnare este primit cu brațele deschise la Congresul PSD.
În schimb, Mircea Geoană este suspendat, apoi exclus din PSD. Sunt și plecări din partid, imediat după Congres: Cristian Diaconescu și Marian Sârbu. Împreună cu Gabriel Oprea înființează UNPR, a doua formațiune ruptă din PSD, după APR-ul lui Meleșcanu. Supărările se sting însă repede. Apare USL, o forță ce pare de neînvins. Alegerile locale și parlamentare din 2012 sunt câștigate cu procente demne de alegerile de la începutul anilor '90. Victor Ponta devine premier, apoi, după ruperea USL, candidat la Președinția României.
Succesul pe toată linia e umbrit însă de aceleași acuzații de partid corupt, al baronilor. Acum însă lucrurile sunt mai grave. Liderii locali și de la centru ai PSD sunt unul după altul arestați, condamnați, urmăriți penal sau trimiși în judecată. Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Mircea Cosma, Constantin Nicolescu, Adrian Duicu, Radu Mazăre, Nicușor Constantienscu, Miron Mitrea, Tudor Pendiuc. Viorel Hrebenciuc este acuzat în mai multe dosare. Chiar înainte de alegeri demisionează din Parlament și este arestat. Presa scrie că este lăsat din brațe de partid, cunoscută fiind relația tensionată dintre ,,sforarul'' PSD, cum era supranumit Hrebenciuc, și Victor Ponta.
Totuși, Victor Ponta este favoritul. Are alături multe dintre televiziunile de știri, cum avusese și Geoană. Majoritatea parlamentară este confortabilă, are frăiele guvernării, cum avusese și Adrian Năstase, iar în turul doi i se alătură cei mai mulți dintre candidații din primul tur. În noaptea alegerilor, Victor Ponta știe încă dinainte să ajungă la sediul PSD că a pierdut. Vine fără Daciana Sârbu, în curtea PSD nu este nicio scenă, la închiderea urnelor nimeni de la PSD nu râde. Nu se fac declarații. Toți liderii sunt închiși într-un birou. Numără voturi și încearcă să facă un plan rapid de redresare. Afară sunt proteste.
Mii de oameni din diaspora nu apucaseră să voteze. Victor Ponta îşi dă seama că scaunul lui de premier este este în pericol dacă protestele sporesc. Soluția rapidă: recunoaşterea înfrângerii. Speră astfel că protestatarii rămân fără cauză și pleacă acasă: "Așa cum eu accept rezultatul, sper să-l accepte și cei care vor să protesteze și nu au de ce să protesteze."
A doua zi încep luptele de culise, reproșurile, jocurile pentru putere în PSD. Cei care stătuseră pe tușă cer demisia lui Liviu Dragnea, coordonatorul campaniei electorale pentru Victor Ponta. De cealaltă parte, tabăra învinsă invocă eternul blestem: PSD este perceput ca partid al baronilor, comunist și corupt. Se întâmplase și în 1996, și în 2004 și în 2009. În prima ședință de după alegeri, liderii îl găsesc vinovat, ca de multe alte ori, pe Ion Iliescu. În plus, conducerea încearcă să înăbuşe din fașă orice tentativă de preluare a puterii. Mircea Geoană, revenit între timp în partid, este din nou exclus. Odată cu el sunt dați afară Marian Vanghelie și Dan Șova, acuzați că dădeau telefoane liderilor din țară ca să preia conducerea PSD. Este doar începutul unei perioade tulburi pentru PSD. Actuala conducere luptă să păstreze controlul unui partid ce nu și-a iertat niciodată șefii care au pierdut alegerile. Deznodământul războiului ce mocnește în PSD îl vom afla la Congresul programat în luna martie.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
