Remus Borza face dezvăluiri: Aparatul bugetar este o gaură neagră în care statul aruncă anual 35 de miliarde de euro

Remus Borza, concediat din funcţia de consilier al prim-ministrului Viorica Dăncilă la o săptămână după ce fusese numit, face la Digi24 dezvăluiri halucinante despre situația reală a economiei sub guvernul PSD. Borza a vorbit cu Florin Negruţiu și Claudiu Pândaru la emisiunea În fața ta, care va fi difuzată sâmbătă la ora 14.

Principalele declarații ale lui Borza:

• Decizia a apărut în MO. Premierul nu m-a sunat. Totul a plecat, spiritele s-au inflamat de la o intervenție pe care am avut-o la un post de televiziune unde s-a dat o altă interpretare unor afirmații pe care le-am făcut. N-am folosit cuvântul concedieri în sistemul public.
• N-am vorbit de concedieri și cu atât mai puțin n-am avansat un număr.
• Am vorbit de nevoia de debirocratizare, informatizare și eficientizare a aparatului bugetar și în special a administrației.
• Este o gaură neagră în care statul român aruncă an de an vreo 35 de miliarde de euro.
• România poate fi definită ca țara celor 10.000 de drumuri de pământ.
• Noi am sacrificat în ultimii 3 ani investițiile pentru a crește excesiv de mult veniturile unor categorii socio-profesionale. Doar în ultimii 3 ani cheltuielile de personal și de asistență socială au crescut cu 73 miliarde de lei.
• A fost o execuție pripită, dar nicio pagubă! Este dreptul suveran al premierului de a și demite.
• Am făcut niște sugestii premierului legate de anumite persoane și de nevoia unor schimbări în structura Executivului, a unor agenții.
• Am crezut că măcar într-al 12-lea ceas PSD se pote reinventa, recredibiliza, că a învățat ceva din acest vot de blam al cetățenilor.
• Vedem doar jumătatea plină și atunci o să curgă doar lapte și miere sau vedem și jumătatea goală?!
• Creșterea salariului minim pe economie a fost o măsură corectă, pentru că aveam salarii foarte mici raportate la celelalte 27 de state membre UE.
• O anomalie: am crescut mult prea mult mult salariile în sectorul public, fără să le corelăm cu eficiența și productivitatea.
• Suntem singura țară din Europa care-și plătește mai bine bugetarii, salariații din domeniul public, decât salariații din mediul privat: vorbim de un salariu mediu de 704 euro vs 534 euro. Asta a creat un dezechilibru pe piața forței de muncă, o migrație dinspre privat spre public.
• Aparatul bugetar este supradimensionat. Asta spun de vreo 10 ani. Sunt convins 100 la sută că nu (vor premierul și Guvernul să reajusteze aparatul bugetar, n.n.)
• Tot o guvernare PSD, cea a lui Adrian Năstase, a reușit să administreze problemele țării cu 800.000 de bugetari. Acum avem 1.370.000 de bugetari.
• Eu n-am folosit cuvântul „concedieri”. De ce? Nu că nu ar trebui, probabil că ar trebui, dar e o misiune imposibilă. Prin lege, funcționarul are o stabilitate pe funcție mai mare decât imunitatea parlamentarului sau inamovibilitatea magistratului.
• Ca să-l dai afară trebuie să-l evaluezi de două ori consecutiv cu calificativul „necorespunzător” și evaluările se fac anual. Doi ani de zile mori cu prostul de gât. Între timp se schimbă ministrul sau șeful de autoritate și pe prost îl ia tot de bun. Și tot așa, el se perpetuează, se conservă, instituția merge cu frâna de mână trasă și sabotează orice act de reformă.
• Putem transfera personal între instituții, pentru că angajatorul este unul singur: statul român.
• La SRI anul trecut șeful Serviciului a vrut să scape de câteva sute, chiar mii de la Poșta miliutară sau alte sectoare.
• Odată cu plecarea lui Darius Vâlcov, ministrul Finanțelor Teodorovici are iarăși un cuvânt de spus.
• Nu se justifică un Guvern cu 27 de ministere. Cu cât ai un aparat mai suplu, cu atât e mai eficient.
• I-am adus la cunoștință premierului nevoia redirecționării resurselor către investiții. Din 1990, noi am construit doar 500 de kilometri de autostradă.
• E multă inerție și multă prostie.
• Nu putem crește doar pe consum, doar pe importuri, căci asta e marea vulnerabilitate a economiei românești. Trebuie să creștem pe producție
• (Modelul e greșit?) Da. Modelul este greșit pentru că a venit cu un exces de lichiditate în piață.
• Unde s-a sărit calul e pe zona de administrație. Trebuie ca angajările și promovarea să țină cont de competență. S-a cultivat mediocritatea în detrimentul meritocrației.
• Aceste creșteri de venituri, pe zona de personal și de asistență socială, n-au făcut altceva decât să degradeze 2 indicatori: inflația - avem o inflație de 4-4,1 la sută, dublă față de media europeană - și deficitul de balanță comercială, care a ajuns la niște dimensiuni apocaliptice. În 2017 am avut 12,57 miliarde de euro, în 2018 - 15 miliarde de euro iar anul ăsta o să raportăm cu mândrie patriotică un 16,9 miliarde de euro deficit de balanță comercială.
• O guvernare responsabilă, într-o perioadă de creștere economică, trebuie să se bazeze pe excedente. Or, din păcate, România e campioana deficitelor: deficitelor bugetare, anul ăsta ne ducem spre 36 de miliarde de lei, anul trecut am avut 27 de miliarde.
• Am crescut anumite venituri unor categorii socio-profesionale și printr-o îndatorare excesivă a țării. Am ajuns la bariera psihologică de 100 de miliarde de euro.
• Suntem pe buza prăpastiei. Și mai ales că o să vină criza. Nu învățăm nimic din greșelile trecutului. Le repetăm cu aceeași inconștiență. Se repetă scenariu din 2007-2008, când ne îmbătam cu apă rece că o să curgă numai lapte și miere pe Dunăre sau pe Dâmbovița. Indicatorii arătau, într-adevăr, într-un fel anume: o creștere record de 8,5 la sută în 2008., 9,5 miliarde investiții străine. Spuneam că nu ne afectează pe noi criza, criza e-n America, noi suntem m iezul din nucă. A venit 2009 și ne-am rostogolit de câteva ori.
• Guvernul are responsabilitatea să pună saci cu grăunțe în cămară pentru vremurile de criză.
• Noi am angajat cheltuieli cât Casa Poporului.
• ANAF e o instituție retrogradă, neinformatizată și ineficientă. Nu știu dacă va reuși să-și facă planul de venituri de 344 miliarde de lei la bugetul statului.
• Trei lucruri trebuie să facă Guvernul: reformă, reformă și iar reformă.
• Viitorul nostru atârnă de un fir de ață. Trebuie să avem această revelație măcar într-al 12-lea ceas: avem o mare amenințare - evaziunea fiscală.
• Pierdem în fiecare an 16 miliarde de euro. Asta înseamnă 15 autostrăzi Pitești-Sibiu, 13 autostrăzi Comarnic-Brașov. Evaziunea și contrabanda pe zona de produse agricole, importul de legume și fructe, alcool și tutun.
• Dacă nu facem noi niște lucruri de bun simț azi le va face mult mai dureros criza care va veni. Estimez la începutul anului viitor o criză în toată splendoarea ei. E evident că avem un dezechilibru în ceea ce privește alocarea resursei bugetare. Mai rămân foarte puțini bani și de fiecare dată sacrificăm investițiile.
• Nevoile populației sunt mari, dar nu poți da tuturor după nevoi, ci după posibilități. Să ne întindem cât ne ține plapuma.
• In extremis se va ajunge aici (la reduceri de salarii, n.n.): salariile sunt mari, sunt mulți plimbători de hârtii prin instituțiile statului, pentru că statul este un prost angajator. Plătește mult și cere puțin.
• O reformă a administrației e vitală.
• A venit primarul Bucureștiului să spună foarte inocent că orașul e în faliment. Pe bune? Oare cine l-a adus aici? Aruncăm pomeni, pomeni, pomeni fără număr. Adică trimitem pe toată lumea în stațiuni în Grecia, la munte, la mare, vouchere de mașini, de biciclete, cumpărăm numai excursii. Acele 22 de companii municipale care le mănâncă 1,2 miliarde de lei de la buget până la urmă din banii noștri. Noi susținem municipalitatea cu 1500 de lei fiecare dintre cetățenii Bucureștiului. Vorbim totuși de 2 miliarde de euro, 1 miliard administrat de municipalitate și încă 1 miliard de cele 6 primării de sector și avem multe nemulțumiri legate și de trafic, și de dezvoltarea haotică.
• Nivelul taxelor stabilit prin ordonanța lăcomiei s-a dovedit a fi prohibitiv.
• Ciuma roșie în ăștia 7 ani a făcut și lucruri bune: a redus CAS și CASS, TVA, impozitul pe venit.
• (E dispus Guvernul să renunțe la ordonanța lăcomiei?) De voie, de nevoie da! Dar depinde cum. Ar trebui să nu fie o capitulare totală.
• Sigur că Guvernul Dăncilă n-o să facă nimic din ce trebuie să facă azi, pentru că mâine va fi prea târziu. Problema e cu cine îl înlocuim. Cine o să guverneze?
• E o întrecere socialistă în ultimii 30 de ani între PSD și PNL cine aruncă mai multe pomeni în popor. Or, nu mai ține figura asta, pentru că am ajuns la fundul sacului: deficite pe linie, datorii.