Documentul depus la dosar de către Direcția Națională Anticorupție are 20 de pagini în care procurorii explică de ce consideră ei că Adrian Năstase ar trebui să rămână în continuare în spatele gratiilor și să ispășească cei doi ani de închisoare la care a fost condamnat în dosarul „Trofeul calității”.
În prima parte a motivării, procurorii susțin că cererea de eliberare condiționată a lui Adrian Năstase s-a judecat la o instanță greșită. Aceștia consideră că această solicitare trebuie să fie judecată la Judecătoria Cornetu și nu la Judecătoria sectorului 4, unde s-a luat prima decizie favorabilă fostului premier.
În a doua parte a motivelor de recurs depuse de DNA procurorii aduc contraargumente împotriva motivării date de Judecătoria sectorului 4. Procurorii DNA susțin că nu este adevărat că Adrian Năstase a participat la 17 programe de educare în penitenciar, așa cum a reținut prima instanță în motivare, ci doar la trei astfel de programe, restul de 14 erau niște dezbateri.
Deasemenea, se fac multe referiri la articolul scrise pe blogul personal al lui Adrian Năstase. Procurorii subliniază că este singurul blog al unui deținut din România, iar din acele articole rezultă clar că atitudinea fostului premier față de valorile sociale ocrotite de de lege este aceeași ca și înainte de condamnarea sa definitivă, anume că, dintr-o parte a acestor articole, reiese că justiția ar ocupa în sistemul de valori al lui Adrian Năstase un loc minor. Procurorii spun că prioritatea sa este viața politică în orice condiții și nu actul de justiție.
„Adrian Năstase privește actul de justiție ca pe o trădare națională și ca pe un act antieuropean”, citează procurorii un articol de pe blogul fostului premier.
În plus, se mai face referire și la faptul că Adrian Năstase se consideră în continuare un deținut politic, diminuând în acest fel puterea unei decizii judecătorești definitive.
În ultimul motiv de recurs depus la dosar, procurorii mai susțin că Adrian Năstase denaturează instituții juridice în interes personal și că acesta vede cererea de eliberare condiționată nu ca pe o vocație, ci ca pe o obligație pe care trebuie să o îndeplinească justiția.
În concluzie, procurorii susțin că din probele pe care ei le expun în cele 20 de pagini de motive de recurs nu rezultă existența unor dovezi temeinice de îndreptare a lui Adrian Năstase și cer ca cererea de eliberare condiționată să fie respinsă după ce se admite recursul procurorilor.