Partidele care au dispărut în lipsa liderului 

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Ieşirea din scenă a unor politicieni precum Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor sau George Becali a însemnat sfârşitul partidelor cu care aceştia se identificau.

Explicaţia specialiştilor e simplă - de vreme ce simpatizanţii nu fac diferenţa între liderul de partid şi formaţiunea politică, o repoziţionare, în absenţa şefului suprem, este aproape imposibilă. Cu acest argument, Simona Man, fostul preşedinte al partidului lui Dan Diaconescu, explică absorbţia PPDD de către UNPR.

„Nemaifiind liderul în mijlocul nostru, practic s-a creat un vid, care nu putea fi suplinit de absolut nimeni. Oamenii urmează liderii pentru decizii. Eu cred că cel mai de urmat lider în acest moment este domnul general Oprea”, a declarat Simona Man.

Partidul lui Dan Diaconescu a avut o viaţă scurtă. Înfiinţată în noiembrie 2010, formaţiunea a avut o evoluţie spectaculoasă şi peste 2 ani, la alegerile din 2012, a obţinut peste 3.000 de posturi în administraţia locală şi 68 de parlamentari.

Condamnarea controversatului om de televiziune la închisoare, pentru şantaj, a însemnat începutul sfârşitului. Rând pe rând, toţi cei 21 de senatori PPDD au trecut la alte partide, iar grupul de la Camera Deputaţilor s-a transformat în Grupul Democrat şi Popular. Din cei 32 de primari ai PPDD, azi unul singur a rămas fidel partidului.

„Dovada rezistenţei şi existenţei unui partid este numai faptul că el poate trece dincolo de această problemă a dispariţiei liderului potrivit definiţiei sociologice a partidelor politice a lui LaPalombara şi Weiner, trebuie întrunite mai multe condiţii pentru a vorbi despre un partid politic”, a explicat Antonio Momoc.

Testul rezistenţei fără lider l-a dat şi Partidul România Mare sau Partidul Noua Generaţie. În aceeaşi cheie poate fi citit şi destinul Partidului Conservator. „Odată cu intrarea la închisoare a lui Dan Voiculescu, partidul nu se regăseşte. Nici nu putem spune că PC a fost vreodată un partid semnificativ, el doar prin prisma jocurilor parlamentare, a jocurilor media, a contat. PC caută soluţii de supravieţuire şi vedem, astăzi este înghiţit în ALDE de către partidul lui Tăriceanu”, a declarat Momoc.

Şi PDL s-a zbătut până s-a pierdut în PNL. Dincolo de despărţirea de Traian Băsescu din 2013, destinul partidului a fost frânt şi de absenţa unei ideologii clare, spun specialiştii. Fără o doctrină coerentă ar fi şi cei de la UNPR. „Sunt ceea ce Kircheimer numea partid catch-all, partidul care agaţă tot, un partid care caută să atragă din toate categoriile sociale cu un mesaj destul de difuz dar cu un mesaj, de regulă, de justiţie socială”, a explicat Antonio Momoc.

Politologii consideră că noua regulă, care permite crearea unui partid cu doar trei membri, accentul va fi pus pe asociere, nu pe organizarea în jurul unui lider carismatic.