Parchetul General: 33 de articole neconstituționale printre modificările aduse Codului de procedură penală

Ministerul Public anunță, printr-un comunicat de presă că a finalizat analiza modificărilor aduse Codului de procedură penală, „inclusiv prin consultarea unităților de parchet și a structurilor specializate”, și că a identificat 33 de articole de lege care prezintă elemente de neconstituționalitate.

„Articolele de lege criticate se referă la aspecte esențiale ale procesului penal, respectiv: prezumția de nevinovăție; caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal; dreptul la apărare;  drepturile persoanei vătămate; drepturile inculpatului; efectuarea unei anchete efective.

Principalele observații au în vedere încălcarea standardelor privind calitatea legilor referitoare la claritate, coerență și predictibilitate, nerespectarea exigențelor în materie de redactare legislativă consacrate de jurisprudența Curții Constituționale, afectarea principiilor securității juridice și a încrederii legitime în dispozițiile legii prin lipsa de rigurozitate a unor texte”, se arată în comunicatul Parchetului General.

Una dintre obiecții privește modificările aduse articolului referitor la condițiile de punere în mișcare sau exercitare a acțiunii penale.

* Articolul a fost modificat în sensul că: ”acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia”, fiind înlocuită sintagma ”presupunere rezonabilă” cu ”indicii temeinice”. 

(...) Înlocuirea sintagmei anterioare „presupunerea rezonabilă” cu sintagma „indicii temeinice”, legiuitorul poate crea o confuzie de interpretare. Esențial este și faptul că legiuitorul nu a corelat condițiile de punere în mișcare a acțiunii penale – art.15 – cu condițiile impuse pentru începerea urmăririi penale ”in personam de la art. 305 alin.3 unde se prevede că ”trebuie să existe probe din care să rezulte că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală.” Astfel, standardul de probațiune pentru dobândirea calității de suspect este mai ridicat decât cel de inculpat”.

O altă obiecție vizează modificările aduse drepturilor inculpatului.

* Litera b1 ), prevede că inculpatul are ”dreptul de a fi încunoștințat de data și ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi și libertăți.”

Prin această modificare inculpatul va fi încunoștințat de data, ora si locul efectuării fiecărui act de urmărire penală și poate participa la acestea. Astfel, toată urmărirea penala, se va efectua în prezența inculpatului, inclusiv audierea părților vătămate, părților civile, efectuarea unor percheziții sau alte acte. Sunt contrazise orice principii elementare ale investigației penale prealabile judecații, transformându-se activitatea de investigație penală într-o activitate publică și lipsită de orice confidențialitate.

Spre exemplu, procurorul va trebui să încunoștințeze inculpatul despre faptul că va efectua o percheziție domiciliară la un alt inculpat sau o altă persoană fără a exista nici o garanție de păstrare a confidențialității.

În același timp este încălcat art. 21 alin. (3) din Constituția României referitor la dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care persoana vătămată sau partea civilă nu beneficiază de un drept similar. Prevederea nu era necesară, în condițiile în care în reglementarea actuală avocatul suspectului/inculpatului poate participa la toate actele de urmărire penală, la fel ca avocatul părții civile, iar prin această reglementare se face mai dificilă obținerea de mărturii corespunzătoare adevărului din partea unor persoane care, deși nu se află în situațiile strict prevăzute de lege pentru acordarea unor măsuri de protecție, pot fi intimidate de prezența suspectului/inculpatului. Această consecință poate aduce atingere art. 131 alin. (1) din Constituția României potrivit căruia, în activitatea judiciară, Ministerul Public apără ordinea de drept, întrucât face mai dificilă sarcina procurorilor de a apăra ordinea de drept prin investigarea infracțiunilor comise.

De asemenea, Parchetul General argumentează că sunt neconstituționale și modificările prin care nu mai pot fi utilizate, în dosarele în curs, interceptările obținute în baza unor mandate de siguranță națională.

„Conform art. 15 alin. 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, iar singura excepție de la acest principiu o reprezintă legea penală mai favorabilă. O lege nou adoptată nu poate, așadar, exclude folosirea unor mijloace de probă administrate cu respectarea legii în vigoare la îndeplinirea actului procesual. Pe de altă parte, dispozițiile art. 1451 alin. 1 Cpp., care limitează folosirea ca probe a interceptărilor obținute în baza unor mandate de siguranța națională poate aduce atingere principiului legalității procesului penal, având în vedere că exclude posibilitatea dovedirii unor infracțiuni grave, precum faptele de omor sau corupție. Conform deciziei Curții Constituționale din data de 28 februarie 2018, mandatele de siguranța națională nu pot fi emise pentru fapte precum cele de corupție, însă pe parcursul punerii în executare a unui asemenea mandat emis pentru amenințări la adresa siguranței naționale, pot fi descoperite alte infracțiuni grave. Într-o asemenea situație, persoana care deține această informație este obligată să sesizeze parchetul competent, iar principiul legalității procesului penale impune ca toate probele care pot fi folosite pentru dovedirea infracțiunii să fie puse la dispoziția procurorului”, se arată în analiza Parchetului.

Analiza integrală a instituției conduse de Augustin Lazăr poate fi găsită AICI.