Nicolae Ciucă, președintele Partidului Național Liberal, a povestit, la DC News, cum arăta viața lui când lupta în Afganistan, fiind unul dintre puţinii generali ai României care a luptat efectiv în teatrele de operaţiuni alături de Statele Unite. El a explicat că, în acea vreme, avea o singură masă caldă pe zi, masa de seară, adăugând că a gătit chiar o ciorbă cu oțet și varză.
Întrebat cum era în baza militară și cum se descurca cu mâncarea, președintele PNL a povestit că „trăia cât se poate de auster”.
„Trăiam cât se poate de auster”
„Trăiam cât se poate de auster. Vreau să spun că de la început şi până la sfârşitul misiunii din Afganistan aveam o singură masă caldă pe zi, masa de seară. Masa de prânz era hrană rece, erau pachete de… erau raţiile de hrană rece pe fiecare zi. De spălat, aveam maşini de spălat şi ne-am organizat. Am avut un sistem logistic specific anilor 2000, la începutul anilor 2000, dotarea şi înzestrarea nu era cea de astăzi”, a mai spus el.
Ciucă a mai explicat că „întreg suportul tehnic pentru hrănire era asigurat de către americani, iar ei participau cu o grupă de deservire zilnic, care ajuta la tot ceea ce însemna procesul tehnologic”.
„Ne obişnuiserăm foarte mult să mâncăm hrană rece, da. Şi aici e şi o parte mai puţin tehnică, dar face parte din viaţa noastră. La un moment dat, după atâta timp… nu mâncaserăm ciorbă niciodată şi am zis că din pachetele de hrană rece, dacă reuşim să mixăm ceva, pachetele de pui, cu cel vegetal şi om mai găsi ceva pe acolo, reuşim noi să facem o ciorbă. Borş n-am găsit, dar am găsit oţet. Am găsit varză roşie şi am pus varză roşie la ciorbă şi vă daţi seama ce culoare a ieşit. Şi, cu toate astea, a fost minunat, a fost cea mai bună ciorbă”, a mai adăugat Nicolae Ciucă.
Regretele pe care le are Nicolae Ciucă
De asemenea, Ciucă a mai spus că regretă că nu a fost acasă când a plecat copilul în prima zi de şcoală, când a dat examen de capacitate şi examenul la liceu.
Liderul PNL a fost întrebat și cum ținea legătura cu familia în acea perioadă.
„În Afganistan a fost cel mai complicat, era o staţie radio care avea un difuzor şi nu exista niciun fel de confidenţialitate a legăturii, niciun fel. Deci ce vorbeam cu familia se auzea, se transmitea în eter pentru toţi cei care erau de jur-împrejurul staţiei respectiv. Ulterior, am reuşit să ne dotăm cu echipamente care au asigurat o legătură telefonică. Vorbeam planificat, era un registru şi fiecare dintre noi ne înscriam la registrul respectiv şi aveam un timp alocat să vorbim la telefon. După care s-a intrat într-o oarecare modernitate, am reuşit să realizăm conexiunile pe Skype”, a mai spus el.
Editor : B.C.
