Liviu Dragnea va mai trăi o perioadă cu iluzia propriei grandori şi a poziţiei importante pe care a deţinut-o, spun psihologii şi psihiatrii. Este dificil pentru el să conştientizeze că nu mai reprezintă nimic şi că şi-a încheiat cariera politică.
În maşina de poliţie care îl conduce pe Liviu Dragnea pe drum spre Penitenciarul Rahova, iar în mod simbolic, afară din politica românească, fostul lider PSD îi vede pe traseu pe oamenii care se apropie de el ostili.
Anca Boalcă, psiholog: „Ar putea fi un moment de conștientizare, dureros, un mod în care conștientizezi că nu ai făcut ceva în regulă, iar lucrul ăsta poate fi foarte dureros pentru tine.”
Cei care au analizat comportamentele liderilor de-a lungul timpului spun că declinul putea fi anticipat.
Gabriel Diaconu, psihiatru: „Lucrurile acestea nu se întâmplă niciodată brusc! Atât că pentru o perioadă susţinută de timp, oamenii care sunt corupţi de putere, vor crede în mintea lor că sunt imuni la destinul omului de rând! E ca şi cum brusc nu i se mai aplică legile fizicii, e ca şi cum pentru ei, roşu la semafor, nu înseamnă roşu! Ci doar verde. El nu mai este supus legii, el este legea!”
Este tocmai gândul care îi îndepărtează de realitate pe mulţi lideri politici, ajutaţi de cei din anturaj, care le alimentează un vis de mărire ireal.
Gabriel Diaconu, psihiatru: „Dă-ţi seama că, în lumea în care trăim, este o iluzie foarte toxică pentru orice om al puterii să îmbrăţişeze identitatea sultanului dacă el este cârciumar! Căderea din graţie este una care vine cu o suferinţă supra adăugată.”
Pentru mulți însă, chiar și când ajung după gratii, nu înseamnă neapărat că visul de mărire s-a încheiat.
Anca Boalcă, psiholog: „Îmi este greu să cred că o persoană care a trecut printr-un traseu, printr-o evoluție a carierei, evoluție economică, socială, politică, nu și-a pus problema unei astfel de situații că la un moment dat, dacă faci anumite lucruri s-ar putea să ajungi într-un anumit loc, sunt consecințe!”
Un astfel de caz, spun specialiștii, trebuie tratat cu mare atenție de către psihologi, mai ales în perioada carantinei în închisoare dar și după. Oamenii care au deținut frâiele puterii și au ieșit brusc din scenă au nevoie de timp pentru a accepta că totul a fost doar un rol şi să accepte din nou o viaţă simplă.