CCR: Legea desecretizării protocoalelor, care ar fi dus la revizuirea sentințelor definitive, neconstituțională

Judecătorii Curții Constituționale au decis că încalcă Legea fundamentală legea care ar fi determinat desecretizarea tuturor protocoalelor încheiate între SRI și Parchete, inițiată de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Mircea Drăghici și aprobată de Parlament. Dacă ar fi primit undă verde de la CCR, legea ar fi deschis calea către revizuirea sentințelor definitive.

ACTUALIZARE 16.10: „În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţiile de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea privind declasificarea unor documente, în ansamblul său, este neconstituţională”, anunță CCR printr-un comunicat.

Curtea a reţinut că actul normativ criticat este de natură a contraveni dispoziţiilor art.1 alin.(4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Parlamentul intrând în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor.

„În raport de această soluţie, care vizează legea în ansamblul său, Curtea nu a mai analizat celelalte critici de neconstituţionalitate formulate"”, precizează CCR.

-----

Curtea Constituţională a României a admis, miercuri, sesizările PNL, USR, ICCJ şi a preşedintelui Klaus Iohannis în legătură cu Legea privind declasificarea unor documente. Legea a fost declarată neconstituțională în integralitate, așa că ar trebui să-și încheie parcursul legislativ.

Ce presupune legea inițiată de Dragnea, Tăriceanu și Drăghici:

- declasificarea Hotărârii CSAT nr. 17/2005 privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor, a planurilor de cooperare dintre DNA și SRI, a tuturor protocoalelor și/sau acordurilor de colaborare și cooperare încheiate între instituțiile statului român

- încetarea efectelor juridice a documentelor menționate mai sus

- deschiderea căii către revizuirea sentințelor judecătorești definitive.

Despre revizuirea sentințelor: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.

Mai mult de atât, cauzele „în care au fost pronunțate hotărâri definitive și în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existență a documentelor prevăzute la art. 1 și până la intrarea în vigoare a prezentei legi” ar urma să fie supuse automat revizuirii.

Şeful statului a sesizat CCR cu privire la această lege, motivând că, „prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ”, contravine unor norme şi principii constituţionale. El a solicitat CCR să constate că legea, care i-a fost transmisă pentru promulgare pe 21 noiembrie, este neconstituţională în ansamblu.

Preşedintele a invocat motive de neconstituţionalitate extrinsecă, precizând că se încalcă articolul 61 alineatul (2) şi articolul 75 alineatele (1), (4) şi (5), prin raportare la articolul 118 alineatul (2) din Constituţie.

El preciza că, potrivit articolului 6 din legea criticată, introdus la Camera decizională, „lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii, precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia conducerii instituţiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”.

„Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative. De asemenea, în conformitate cu alin. (3) din acelaşi text normativ, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii Armatei Române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare”, menţiona Iohannis.

Preşedintele a mai menţionat că Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 33 că: „Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”.

„În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, păstrarea 'cu stricteţe a secretului militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente' reprezintă o îndatorire principală a cadrelor militare”, se arăta în sesizare.

Totodată, indica sursa citată, conform articolului 89 alineatul (2) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare: „Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale se suspendă din funcţie pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanţele judecătoreşti. Pe perioada suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale”. Astfel, măsurile dispuse în cursul procesului penal reprezintă motive de suspendare a raportului de serviciu.

Şeful statului a mai arătat că, potrivit articolului 4 din legea criticată, „persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit".

„Aşadar, în acest caz, vătămarea într-un drept ori într-un interes legitim este prezumată de legiuitor ca provenind din efectele produse 'de documentele prevăzute la art. 1'. Or, aceste documente nu pot avea altă natură juridică decât aceea a unor acte administrative. În acest sens, prin Decizia nr. 583/2018, în par.133, Curtea Constituţională a statuat că: 'actele administrative extrajudiciare încheiate de către sau între autorităţile publice care privesc desfăşurarea procedurilor judiciare (protocoale de colaborare/cooperare) nu pot fi asimilate cu procedura judiciară în sine, drept care au şi o expresie normativă distinctă. Ele îşi menţin natura lor juridică de act administrativ, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, fără a se identifica în vreun fel cu procedura judiciară civilă sau penală, aceasta desfăşurându-se potrivit şi în limitele Codurilor de procedură civilă/penală'”, se explica în sesizare.

În ceea ce priveşte dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Iohannis preciza că articolul 52 la alineatul (1) şi (2) din Constituţie prevede: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”.

„În consecinţă, stabilind dreptul la repararea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor produse de 'documentele prevăzute la art. 1' din legea criticată, (direct, fără ca o instanţă de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte), Legea privind declasificarea unor documente apare ca instituind o normă derogatorie de la ansamblul regulilor ce guvernează contenciosul administrativ, reguli instituite prin Legea nr. 554/2004, ceea ce ar fi impus adoptarea sa cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie”, nota preşedintele în sesizare.

* În cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Instanţa supremă arăta că, potrivit deciziei CCR 619/2016, legea trebuie să întrunească cele trei cerinţe de calitate: claritate, precizie şi previzibilitate.

În opinia Instanţei supreme, dispoziţiile articolului 5 din Legea privind declasificarea unor documente nu întrunesc, din punct de vedere al coerenţei, al clarităţii, al preciziei şi al previzibilităţii, exigenţele articolului 1 alineatul (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

Potrivit articolului 5 din Legea privind declasificarea unor documente, cauzele în care au fost pronunţate hotărâri definitive şi în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existenţă a documentelor prevăzute la articolul 1 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt supuse revizuirii. Competenţa revine primei instanţe care a soluţionat fondul cauzei.

Concret, spunea ICCJ, nu se poate stabili dacă în calea de atac a revizuirii reglementate în art. 5 din Legea privind declasificarea unor documente sunt sau nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 455 Cod de procedură penală (persoanele care pot cere revizuirea), art. 456 Cpp (cererea de revizuire), art. 459 Cpp (admiterea în principiu), art. 460 Cpp (măsurile care pot fi luate odată cu sau ulterior admiterii în principiu), art. 461 Cpp (rejudecarea), art. 462 Cpp (soluţiile după rejudecare) sau art. 463 Cpp (calea de atac).

* Senatorii PNL şi USR susţineau că propunerea legislativă a fost dezbătută şi adoptată conform procedurii de adoptare a legilor ordinare, deşi aceasta cuprinde dispoziţii care făceau necesară şi impuneau adoptarea sa sub forma unei legi organice.

"Întrucât Parlamentul a legiferat printr-o lege ordinară în domenii supuse reglementării exprese prin lege organică, apreciem că întreaga procedură de adoptare a legii a fost fundamental viciată, legea trebuia să fie adoptată cu majoritatea cerută de Constituţie pentru legile organice şi vă solicităm să constataţi că Legea privind declasificarea unor documente este neconstituţională întrucât încalcă prevederile art. 52 alineatul (2), ale art. 73 alineatul (3) literele (e), (h), (k) şi (l), precum şi prevederile art. 76 alineatul (1) şi cele ale art. 118 alineatul (2) din Constituţia României, republicată", arătau aceştia.