CCR: De ce este constituțională Secția care să ancheteze magistrați. Contraargumentele Liviei Stanciu

Data actualizării: 13.02.2018 13:47 Data publicării: 13.02.2018 13:36

Valer Dorneanu si Florin Iordache in 2012_agerpres_6037447

În ziua în care se așteaptă verdictul Curții Constituționale pe a treia lege a Justiției, CCR a publicat motivarea deciziei luate în 23 ianuarie, referitoare la prima lege din pachet, cea privind organizarea judiciară. La fel ca în cazul altor legi controversate, judecătoarea Livia Stanciu, fost președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat o opinie separată, arătând că întreaga lege ar fi trebuit declarată ca fiind neconstituțională.

Unul dintre punctele reclamate la CCR privea înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Majoritatea judecătorilor Curții au constatat că înființarea unei secții speciale care să-i ancheteze doar pe magistrați nu contravine Legii fundamentale, fiind „expresia voinței legiuitorului”. În motivare apare și o paralelă cu Pachetul militar, care se ocupă doar de infracțiunile comise de cei din armată.

Un alt punct reclamat se referea la posibilitatea încadrării unor persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti. CCR a decis că prevederea este neconstituţională, deoarece „redactarea hotărârii judecătoreşti, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea”.

„Doar aceştia se pot pronunţa asupra chestiunilor de fapt şi de drept deduse judecăţii, soluţionându-le. (...) Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii. Or, în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile”, se menţionează în motivare.

Pe 23 ianuarie, plenul CCR a adoptat cu unanimitate de voturi obiecţiile de neconstituţionalitate privind patru articole din legea de modificare a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, în timp ce pentru respingerea obiecţiilor referitoare la alte dispoziţii ale actului normativ s-a înregistrat majoritate de voturi.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2, 4, 29 şi 61 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale. Cu majoritate de voturi, a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de aceiaşi autori şi a constatat că celelalte dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport de criticile formulate”, preciza CCR.

Opinia separată a Liviei Stanciu

Fostul președinte al ICCJ consideră că legea de modificare a Legii 303/2004 privind organizarea judiciară ar fi trebuit declarată integral neconstituțională.

Un prim motiv îl constituie încălcarea principiului autonomiei Camerelor Parlamentului. Livia Stanciu susține, în argumentația sa, atât că Comisia specială condusă de Florin Iordache nu avea competența dezbaterii proiectului de lege, cât și că Parlamentul a adoptat legea printr-o „procedură neconstituțională și neregulamentară” (concret, fiind vorba de o comisie comună, proiectul ar fi trebuit dezbătut și votat în ședința comună a celor două Camere, nu separat la Camera Deputaților, apoi la Senat).

Fostul președinte al ICCJ invocă și o decizie recentă a CCR (nr. 732/2017), potrivit căreia: „Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună- credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală”.

Un al doilea motiv de neconstituționalitate privește înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Livia Stanicu susține că aceasta încalcă prevederile art. 16 alin. 1 și ale art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, creând o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, și anume cetățenii României.

„Prin urmare, spre deosebire de ceilalţi cetăţeni ai României, judecătorilor și procurorilor, inclusiv judecătorilor și procurorilor militari şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, le este aplicat un tratament juridic diferit, prin reglementarea cercetării infracţiunilor ce s-ar comite de către aceştia de către o structură specială de parchet. Această situaţie nu-şi găseşte justificare în exigenţele constituţionale consacrate de art.16 alin.(1) din Constituţie potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, argumentează Stanciu.

„Totodată, constatăm că nu există o astfel de măsură pentru parlamentari, pentru membrii Guvernului, pentru funcţionari sau pentru vreo altă categorie profesională. Nu există nicio justificare pentru ca magistraţii să fie supuşi unui tratament special, nici măcar din perspectiva asigurării protecţiei acestora”, mai arată judecătoarea.