Muzica este folosită în campanile electorale ca să aducă voturi. Maneliști precum Adrian Minune, Florin Salam sau Guță au promovat partide sau candidati. A venit acum și rândul unei consiliere de la sectorul 6 să atragă voturi printr-o odă adusă primarului Gabriel Mutu.
Melodie: „S-a dus vestea-n București, măi / La 6-i primar isteț, măi / Gabriel Mutu, se știe / E primar de omenie...
Gabriela Stan, consilier PSD Sector 6: A fost inițiativa mea. Având în vedere... să scot în evidență tot ce s-a făcut în sector. Doar cine nu vrea să vadă, nu se vede ce s-a făcut în sector. Se vede clar cu ochiul liber ce s-a făcut și parcurile și absolut la toate s-a implicat. Este alături de toți cetățenii sectorului.
Melodie: Sfaturi bune Mutu-a dat, măi / Și pe toți ne-a protejat, măi / Ne spune să stăm în casă, pandemia s-o stârpească / Avem primar de poveste...
Nu e prima astfel de dedicație folosită pentru a strânge voturi. În 2008, când a candidat la el acasă pentru un post de consilier local la Ștefănești, Adrian Minune și-a făcut campanie cum a știu el mai bine... pe manele!
Moda a prins și un an mai târziu, în campania pentru prezidențiale. Un alt manelist cunoscut, Florin Salam, i-a dedicat lui Traian Băsescu și PDL-ului o melodie.
Cea mai recentă manea electorală este de anul trecut, din campania pentru europarlamentare. PSD și Liviu Dragnea erau lăudați în versuri de Nicolae Guță.
Nu în toate cazurile cei care au apelat la maneaua electorală au avut și succes la urne.
Borțun: Vor să ajungă la un public format din oameni care nu mai sunt nici țărani, dar n-au devenit nici orășeni
Dumitru Borțun, specialist în comunicare: Vor să ajungă la un public format din oameni care nu mai sunt nici țărani, dar n-au devenit nici orășeni. Este vorba de o realitate socială a României în urma marelui proces de urbanizare care a început imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial.
În cei 40 de ani de comunism s-a mutat aproape jumătate din poporul român de la țară, la oraș. Este vorba de opt milioane de oameni care au lăsat cultura rurală, cu muzica ei populară, cu pictura naivă țărănească, cu modelele din cusături și de pe coavoare, tot ce știm că înseamnă cultură populară.
Au venit la oraș, și aici nu au putut asimila cultura de tip urban, cultura modernă. Nu toți. Sunt oameni care au ajuns să facă școli, facultăți... Unii au făcut conservatorul. Alții, s-au specializat într-un instrument cum e naiul, le era mai aproape, și au cucerit lumea, au avut un succes extraordinar.
Deci sunt oameni care au intrat în noua cultură, dar foarte mulți oameni au rămas undeva într-un interval, între două lumi, Pe românește se spune „nici cal, nici măgar”. Oamenii ăștia nu mai sunt nici țărani, dar nu au devenit orășeni în sens cultural. Și atunci ce se întâmplă cu ei? Cântă manele, dansează după manele, pentru că au un ritm foarte primitiv, e un ritm apropiat de câtece africane, este simplu. Este multă simplitate pusă în versuri.
Sunt mesaje grosiere în acea muzică, se bagă degetele în ochi.
Editor web: Liviu Cojan