Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a solicitat Avocatului Poporului sesizarea Curții Constituționale pe OUG 7/2019. Șeful Parchetului General invocă, în scris, o serie de argumente, de la încălcarea atribuțiilor constituționale ale Consiliului Superior al Magistraturii la prejudicierea statutului constituțional al procurorilor.

„În ziua de 25 februarie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul Augustin Lazăr, a solicitat Avocatului Poporului sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 7/2019, prin care au fost modificate legile Justiţiei. Solicitarea anterior menţionată a fost transmisă, pentru informare, preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii şi prim-ministrului României”, se arată într-un comunicat al Parchetului General.

Joia trecută, Dan Barna şi parlamentarii USR au fost la Avocatul Poporului pentru a solicita sesizarea Curții Constituționale.

Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a declarat că, înainte să decidă dacă va face o sesizare la CCR privind legile justiției, va analiza argumentele primite de la Parchetul General și adunările generale ale procurorilor, în legătură cu OUG 7/2019.

„I-am dat drumul analizei. Și Dumnezeu a creat lumea în 6 zile. Mai aveți puțintică răbdare. Vreau să analizăm această situație”, e explicat Ciorbea.

Argumentele procurorului general

În cererea transmisă lui Victor Ciorbea, care are 18 pagini, procurorul general invocă „absența situației extraordinare” care ar fi putut justifica modificarea legilor Justiției prin ordonanță de urgență.

„Analiza expunerii de motive a O.U.G. nr. 7/2019 în raport cu trăsăturile situației extraordinare demonstrează inexistența unei asemenea situații:

- nu există elementele de obiectivitate și independență, câtă vreme producerea acestei situații a fost generată de faptul că dispozițiile legale ale legilor justiției, astfel cum au fost adoptate de către Parlament, s-au dovedit insuficient corelate, lacunare sau chiar contradictorii, precum și inadecvate necesităților sistemului judiciar (aspect recunoscut de Guvern în expunerea de motive, de pildă alineatele 13, 14, 16, 17 ); prin urmare, producerea situației invocate de Guvern este urmarea voinței unei autorități publice. Mai mult, modificările adoptate prin O.U.G. nr. 7/2019 sunt apte să genereze blocajul unor instituții aparținând autorității judecătorești, respectiv a parchetelor, adică sunt apte să genereze o altă situație de criză constituțională. - nu este nicidecum o situație imprevizibilă, fie și numai având în vedere ansamblul procedurilor constituționale la care legile justiției au fost supuse, cărora li se adaugă analizele realizate de corpul magistraților, de organisme europene ( Raportul Comisiei Europene din noiembrie 2018, Avizul Comisiei de la Veneția din octombrie 2018, Raportul GRECO din martie 2018 ). Pe de altă parte, Guvernul a mai procedat, anterior, în două rânduri, la modificarea acelorași legi pe calea ordonanței de urgență ( ordonanțele de urgență nr. 90 / 2018, M.Of. nr.862 din 10 octombrie 2018 și nr. 92 / 2018, M.Of. nr. 874 din 16 octombrie 2018 ). Or, o situație repetitivă nu este una imprevizibilă.

- interesul public, funcționarea normală a autorităților statului nu este periclitată în nici un mod în absența O.U.G. nr. 7/2019. Dimpotrivă, așa cum arătam, cel puțin prin unele din dispozițile acesteia se va ajunge la blocajul Ministerului Public sau la destructurarea sistemului judiciar, după vom demonstra în continuare.

- prin urmare, nu a existat nici un pericol cert și iminent care să justifice adoptarea O.U.G. nr. 7/2019.

- motivarea din preambulul ordonanţei criticate care invocă necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării și completării prin prezenta ordonanță de urgență este vagă şi evazivă, nejustificând soluţiile legislative adoptate în corpus-ul ordonanţei sub aspectele care formează obiectul criticilor punctuale, constituie, în realitate, motive de oportunitate. Or, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că, „invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă (...) nu are în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate”, astfel încât, „Parlamentul nu poate adopta unele modificări legislative strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori înţelegeri politice (...) a fortiori, aceste exigenţe se impun şi Guvernului, atunci când reglementează prin delegare legislativă.”

În concluzie, prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență, fără a fi îndeplinită cerința constituțională vizând existența unor „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, Guvernul a nesocotit cerințele impuse de art.115 alin.(4) din Constituție”, se arată în cererea transmisă Avocatului Poporului.

Procurorul general invocă și „subrogarea Guvernului în prerogativele constituționale ale Parlamentului”, arătând că „o eventuală anulare a voinței Parlamentului nu putea fi realizată decât tot de Parlament și nicidecum de Guvern ca legiuitor delegat care acționează, în această calitate, sub control parlamentar”.

Nu în ultimul rând, Augustin Lazăr invocă și încălcarea atribuțiilor constituționale ale Consiliului Superior al Magistraturii și prejudicierea statutului constituțional al procurorilor.

„Dispoziția art. 14 pct. 4 din O.U.G. nr. 7/2019 încalcă principiul controlului ierarhic consacrat în art.132 alin.1 din Constituție și, totodată, contravine considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 33/2018 (M.Of. nr.146 din 15 februarie 2018 ), paragrafele 149 - 15111. Totodată, aplicarea practică a acestei modificări determină și încălcări ale unor drepturi recunoscute și garantate atât de Constituție, cât și de Convenția europeană a drepturilor omului, așa cum se va arăta în continuare”, îi argumentează Lazăr lui Ciorbea.