ANALIZĂ: OUG, abrogare sau anulare? Ce a decis CCR în 1995 referitor la ordonanțe

Curtea Constituţională a decis, în 1995, fiind sesizată pe tema unei Legi de aprobare a unei Ordonanţe de Guvern din 1994, că, odată începută procedura legislativă prin depunerea actului în Parlament, OG nu mai poate fi modificată sau abrogată. Decizia a fost luată în premieră, neexistând precedente. Unele dintre hotărârile CCR din 1995 sunt însă contrazise de practica actuală, precum anularea efectelor întregii ordonanţe dacă legea ei de aprobare este neconstituţională. Pe de altă parte, Legea 24/2000 permite abrogarea actelor între publicarea în Monitorul Oficial şi intrarea în vigoare, în situaţii speciale.

Cazul din 1995 este unul atipic, inclusiv CCR recunoscând, la acea vreme, că se află în faţa unei premiere, fără existenţa unor precedente.

În august 1994, în timpul vacanţei parlamentare, Guvernul a emis o ordonanţă simplă, 50/1994, privind instituirea unei taxe de trecere a frontierei. Ordonanţa a început să îşi producă efectele şi a ajuns în Parlament, unde în toamnă a fost aprobată de plen, dar contestată la Curtea Constituţională în forma în care a trecut de Legislativ. Judecătorii au decis, în decembrie, că Legea este neconstituţională, dar Guvernul a continuat să perceapă taxa, pe motiv că în vigoare au rămas prevederile iniţiale ale Ordonanţei.

Curtea s-a sesizat şi a emis, în ianuarie 1995, o decizie privind „obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate”.

Având în vedere că nu existau precedente asupra unor astfel de situaţii, Curtea a trecut printr-o mai largă explicare a situaţiei, notând, printre altele, şi parcursul legal şi constituţional al Ordonanţelor, de la emitere, pânâ la promulgare. În acest context, CCR a decis atunci că Ordonanţele nu pot fi modificate de Guvern după ce ajung în Parlament.

„După depunerea ordonanţelor la Parlament, Guvernul nu le mai poate modifica sau abroga, deoarece s-a intrat în procedura legislativă, cu toate etapele acesteia: adoptarea proiectului de către Parlament, atacarea legii ca neconstituţională potrivit art.144 lit.a) din Constituţie sau, dacă nu este cazul, promulgarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României. Acest procedeu vizează însă nu numai articolul unic al legii de abilitare, ci şi dispoziţiile ordonanţei care a fost supusă aprobării, ce constituie substanţa legii”, se arată în decizie.

Prin paralelism, şi OUG-urile ar trebui să se supună aceloraşi reguli, diferenţele între OG şi OUG-uri fiind mici în ceea ce priveşte modul de adoptare şi intrare în vigoare. Constituţia spune că ordonanţele se emit „în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta”. În general, ordonanţele sunt emise în timpul vacanţei parlamentare, în baza legii de abilitare, aşa cum a fost şi cazul OG 50 din 1994.

Constituţia prevede şi că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după publicarea în Monitorul Oficial şi „depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă”, aceasta fiind principala diferenţiere faţă de OG-uri în termeni de procedură legislativă - nevoia de a fi prezentată Parlamentului pentru intrarea în vigoare.

Având în vedere că CCR nu s-a pronunţat pe astfel de speţe în cazul OUG-urilor, este dificil de tras o concluzie, dacă imposibilitatea abrogării se aplică şi Ordonanţelor de Urgenţă. Decizia din 1995 arată însă o practică diferită între cele două. Curtea a afirmat atunci că "declararea ca neconstituţională de către Curtea Constituţională a unei legi de aprobare a unei ordonanţe a Guvernului include şi ordonanţa la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte". Curtea zice astfel că declararea ca neconstituţională a unei Legi de aprobare înseamnă şi neconstituţionalitatea Ordonanţei simple în originalul emis de Guvern.

În practică, acest lucru nu se întâmplă în cazul Ordonanţelor de Urgenţă.

De exemplu, în luna octombrie, CCR a decis neconstituţională Legea de aprobare a OUG 4/2016 privind plagiatul. Curtea a desfiinţat modificările aduse de Parlament Ordonanţei, pe care le-a declarat neconstituţionale în integralitate. În schimb, OUG 4/2016 a continuat să producă efecte în varianta emisă de Guvern la începutul anului trecut.

Astfel, decizia CCR din 1995 arată o diferenţă în practică de aplicare a dispoziţiilor dintre OG şi OUG, însă nu este clar doar în baza deciziei din 1995 dacă OUG-urile pot fi abrogate după intrarea în Parlament, aşa cum este cazul OUG privind Codurile penale, sau nu.

Pe de altă parte, potrivit Legii 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, actele de importanţă pot fi abrogate.

„Actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicarii în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ”, se arată în lege.

O altă prevedere a acestei legi permite şi suspendarea aplicării actelor, printr-un act de valoare juridică egală.

Sursa: News.ro