„Pe culoarele intelligence se spunea că, de fapt, cei care conduceau cele două instituţii erau Silviu Predoiu la SIE şi Florian Coldea la SRI. Sigur e că amândoi reuşiseră să-i fie pe plac preşedintelui. Într-un timp record, fuseseră preferaţi mai mult decât şefii de drept. Dacă nu se întâmpla fuga printre oi a lui Omar Hayssam, de la finele lui iunie 2006, Timofte şi Fulga ar fi putut să rămână în funcţii fără probleme. Păreau a fi cea mai bună acoperire pentru colaboratorii reali ai Preşedintelui.
21 septembrie 2006. Ora 6 dimineaţa. Ziariştii sunt deja pe aeroport. Preşedintele face o scurtă declaraţie şi urcăm în aeronavă. Plecăm într-o scurtă vizită în Germania. Începe decolarea. Preşedintele mă informează că i-a lăsat lui Ştefan Deaconu, de cu seară, numirile viitorilor şefi de Servicii. „După ce le trimite la Monitorul Oficial, să anunţi presa”. Când îmi spune numele celor doi, rămân uluită: Coldea şi Predoiu. Îi replic că nu e în regulă. Îi reamintesc că, odată intraţi în structurile NATO ne-am asumat obligaţia demilitarizării acestor Servicii. S-a iritat şi mi-a spus că e o prostie condiţionarea. Deşi e limpede că nu îi face plăcere discuţia, îi cere STS-istului să-i facă legătura cu Ştefan Deaconu. Într-un final, Ştefan răspunde. Nu e nici ora 7 dimineaţa. Îi cere să oprească trimiterea datelor la Monitorul Oficial.
Numirea şefilor de Servicii e un capitol care a fost folosit într-un mod neaşteptat de Preşedinte. Afirmaţia că sufleţelul meu şi-a dorit soţul şef la SIE a fost şi a rămas cel mai urât gest al lui Traian Băsescu faţă de mine. Nu doar că nu era adevărat, dar încercarea de a mă decredibiliza a avut efect de bumerang. Acesta era criteriul de a numi oameni importanţi în stat? Ce vrea un sufleţel? Nu mă aştept ca Traian Băsescu să îşi facă o introspecţie atât de onestă, încât să recunoască faptul că acest criteriu, sufleţelul, nu îi fusese impus de nimeni, ci doar de calculele sale”.