Derogările de la cadrul normativ firesc al duratei mandatelor autorităţilor publice alese nu pot fi realizate decât de Parlament, care este organul reprezentativ suprem al poporului român, arată Curtea Constituțională în motivarea deciziei prin care a admis o sesizare privind prelungirea mandatelor aleşilor locali.
Pe 3 iunie, Curtea Constituţională a admis sesizarea PNL asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 44/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale cuprinse în perioada 2016 - 2020, unele măsuri pentru organizarea alegerilor locale din anul 2020, precum şi modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 57/2019 privind Codul administrativ.
„În consecinţă, derogarea de la regulile instituite ce privesc durata mandatului trebuie realizată de Parlament, prin lege, numai acesta putând consacra existenţa unui abateri normative temporare de la exerciţiul firesc al drepturilor fundamentale, abatere care cuprinde în sine în mod implicit şi ideea revenirii la ciclul electoral normal. O asemenea competenţă a Parlamentului este una exclusivă pentru că numai un organ reprezentativ care exercită suveranitatea în numele poporului şi care are atribuţii legislative poate amâna, în anumite condiţii, data alegerilor periodice. Derogările de la cadrul normativ firesc al duratei mandatelor autorităţilor publice alese nu poate fi realizată decât de organul reprezentativ suprem al poporului român, Parlamentul, tocmai pentru că ele reprezintă în fond abateri de la exerciţiul democratic şi restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi, astfel, au nevoie de o asumare din partea reprezentanţilor poporului”, se precizează în motivarea citată de Agerpres.
Potrivit judecătorilor constituţionali, în cazul de faţă, prin prelungirea mandatului autorităţilor administraţiei publice locale sunt afectate regimul constituţional al autorităţilor administraţiei publice locale şi drepturile electorale.
„Premisa axiomatică este aceea că statul de drept, chiar şi în perioada stării de urgenţă, consacră o serie de garanţii menite să asigure respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, respectiv încadrarea autorităţilor publice în coordonatele dreptului. Exigenţele statului de drept impun ca garanţiile juridice ale drepturilor prevăzute de Legea fundamentală în beneficiul cetăţenilor să fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost instituite. Prin urmare, în domeniul antereferit nu se putea şi nu poate fi adoptată o ordonanţă de urgenţă. Eventuala încălcare a acestei repartizări de competenţe între Parlament şi Guvern, în sensul preluării de către Guvern a unei competenţe exclusive a Parlamentului, trebuie sancţionată de Parlament prin adoptarea unei legi de respingere, expresie a controlului parlamentar exercitat asupra activităţii Guvernului”, arată instanţa constituţională.
CCR precizează că stabilirea unei derogări de la cadrul normativ care asigură periodicitatea/ ciclicitatea alegerilor nu poate fi asumată de Guvern, ci numai de Parlament.
„În condiţiile adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 44/2020, Parlamentul, din punctul de vedere al procesului legislativ, nu putea decât să respingă ordonanţa de urgenţă şi să aplice, după caz, art. 115 alin.(8) din Constituţie - "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei'-. Astfel, având în vedere că, potrivit art.115 alin.(5) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă a fost transmisă Parlamentului în vederea dezbaterii şi aprobării, revenea chiar Parlamentului obligaţia ca, în temeiul art.115 alin.(7) din Constituţie, să respingă ordonanţa de urgenţă astfel emisă, din moment ce prelungirea mandatelor aleşilor locali putea fi realizată exclusiv printr-o lege organică”, se menţionează în document.
Cu privire la competenţa autorităţilor publice de a stabili data alegerilor în condiţiile prelungirii mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale, Curtea constată că Parlamentul poate reţine această competenţă în măsura în care prin lege derogă de la prevederile articolului 10 alineatul (1) din Legea 115/2015.
„În lipsa unei asemenea derogări exprese, urmează să se aplice dreptul comun, reprezentat de Legea 115/2015, caz în care competenţa de a stabili data alegerilor revine Guvernului. Astfel, din punct de vedere constituţional, ambele soluţii legislative sunt posibile”, spun judecătorii.
Totodată, CCR precizează că, având în vedere că prin efectul prezentei decizii se impune respingerea prin lege a ordonanţei de urgenţă, respingere care nu poate privi doar o parte a acesteia, ci întreaga ordonanţă de urgenţă, Curtea va constata neconstituţionalitatea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său.
