DIICOT Timişoara a descins în această dimineaţă în locuinţele membrilor unei grupări de cămătari. Anchetatorii spun că reţeaua acţiona în Timişoara şi în Suceava. În majoritatea cazurilor, cei care se împrumutau garantau cu locuinţele şi ajungeau în situaţia de a fi obligaţi să le predea cămătarilor. Sunt cel puțin 30 de victime, iar prejudiciul este de 3,5 milioane de euro.
UPDATE: Ioan Timofte, fost fotbalist și fost director sportiv la clubul Boavista din Portugalia, este vizat de ancheta DIICOT, potrivit unor surse judiciare.
Procurorii au în vizor 17 suspecți, iar acuzațiile sunt de constituire a unui grup infracțional organizat, camătă, evaziune fiscală și spălare de bani.
Potrivit anchetatorilor, în perioada 2010-2017, acest grup infracțional organizat de mari dimensiuni, care a acționat coordonat pe raza municipiilor Timișoara și Suceava, acorda împrumuturi, prin contracte perfectate „ad validitatem”, în conținutul cărora erau disimulate și dobânzile aferente sumelor împrumutate. Contractele de împrumut erau perfectate cu obligația persoanelor împrumutate de a oferi garanții imobiliare solide. În cazul in care persoanele împrumutate nu rambursau la termen debitul contractat, se demara procedura executării silite, în regim de urgență.
Sumele de bani împrumutate și dobânda percepută erau preluate, atât cash, cât și prin virament bancar, direct de către cămătari sau prin intermediul persoanelor din anturajul acestora.
Liderii grupării infracționale foloseau diferiți membri ai familiei și alți apropiați ca interpuși la încheierea contractelor de împrumut sau îi împuterniceau ulterior pe aceștia pentru a iniția procedura executării silite împotriva victimelor.
Cămătarii nu acceptau nici un fel de compromis în rezolvarea situației, în sensul că nu permiteau victimelor să își valorifice singure imobilele la prețul real al pieței, pentru a-și putea achita debitele, refuzând categoric să ridice ipotecile instituite pe numele acestora. Scopul clar conturat al grupării era de la bun început deposedarea victimelor de bunurile imobile cu care aceștia garantau împrumuturile contractate, prin instituirea de dobânzi mari, la termene de scadență foarte scurte, lucru care făcea ca victimele să fie în imposibilitatea de a plăti dobânzile percepute de cămătari.
În aceste condiții, în marea majoritate a cazurilor constatate, persoanele care s-au împrumutat cu camătă și au garantat aceste sume de bani cu proprietățile pe care le dețineau, au ajuns să fie deposedate de bunurile proprii. Ulterior deposedării de bunurile imobile, unii debitori erau nevoiți să locuiască în propria lor casă ca chiriași ai membrilor grupării, achitând lunar sume cuprinse între 200 și 300 euro, în multe cazuri victimele ajungând să achite sume de peste 15.000 de euro cămătarilor doar cu titlu de chirie. Membrii grupării îți rotunjau astfel veniturile și din prestarea de astfel de activități oneroase, nedeclarate la autoritățile fiscale pentru plata impozitului aferent.
Cu sumele de banii obţinute din cămătărie de către membrii grupării infracționale, cămătarii achiziţionau bunuri mobile şi imobile, înregistrate pe numele acestora sau pe numele altor persoane din anturajul lor sau din familie.