Opinii separate la decizia CCR privind statutul magistraţilor

Judecătorii constituţionali Livia Stanciu şi Simona-Maya Teodoroiu au formulat opinii separate la decizia Curţii Constituţională a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Opinia separată a Liviei Stanciu a vizat, printre altele, limitarea dreptului preşedintelui României de a refuza motivat, numai o singură dată, numirea în funcţiile de conducere de rang înalt de la nivelul Parchetului General, DNA şi DIICOT.

"Numirea şi revocarea din funcţiile de conducere de la nivelul ÎCCJ, PÎCCJ, DNA şi DIICOT, aşa cum prevede, în prezent, Legea nr.303/2004, reprezintă încă un element de concretizare în planul legii organice a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. (...) Prin acest mecanism de numire şi revocare din funcţiile de conducere de la ÎCCJ, PÎCCJ, DNA şi DIICOT se realizează colaborarea loială în spiritul Constituţiei între autorităţile statului, în speţă între un exponent al puterii executive (...) şi exponenţi ai autorităţii judecătoreşti (...), fiind astfel asigurat controlul reciproc şi echilibrul între aceste autorităţi ale statului", se arată în opinia separată.

Potrivit Liviei Stanciu, procedurile existente până în prezent au reprezentat fundamentul pentru realizarea unei justiţii reale în România, datorită unui mecanism tripartit ce includea preşedintele României, ca demnitar ales direct de către cetăţeni, cu cea mai mare legitimitate democratică, ministrul Justiţiei, ca reprezentant al Guvernului, şi CSM, în calitate de garant al independenţei justiţiei alcătuit din reprezentanţii magistraţilor.

La rândul său, Simona-Maya Teodoroiu şi-a exprimat dezacordul cu soluţia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale privind detaşarea magistraţilor la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie sau de conducere, distincte de cele de demnitate publică, din cadrul Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate acestuia şi al structurii autorităţii judecătoreşti, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei.

"Textele constituţionale nu exclud (...) exercitarea de către judecători/procurori, magistraţi asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora a altor activităţi (spre exemplu, cele din sfera largă a administrării justiţiei, circumscrisă asigurării bunei funcţionări a autorităţii judecătoreşti), câtă vreme aceste activităţi nu presupun exercitarea concomitentă şi a activităţii jurisdicţionale. (...) Nu demnitatea publică, ataşată unei anumite funcţii, trebuie să fie criteriul după care se interzice sau se permite detaşarea magistraţilor în funcţia respectivă, ci conţinutul şi atribuţiile funcţiei respective", se arată în opinia separată.

Pe 30 ianuarie, CCR a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.

Potrivit unui comunicat, plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile mai multor articole din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Conform aceleiaşi surse, Curtea a respins de asemenea, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 (cu referire la art.52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)) şi pct.112 (cu referire la art.623) din acelaşi act normativ.

Pe de altă parte, plenul CCR a constatat că sunt neconstituţionale mai multe articole din actul normativ, precum şi sintagmele "comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii", "informare conformă", "precum şi procedurile judiciare", "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite", "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei", "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8" şi "funcţia de ministru al Justiţiei".

În comunicat se precizează că mai multe decizii, printre care şi cea privind constituţionalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.