Omul gata să jure în faţa judecătorilor că Alexandru Vişinescu nu este un torţionar, cum spun istoricii, este vecinul acestuia. Bărbatul nu a stat o zi în lagărul de exterminare de la Râmnicu Sărat, dar spune că în ultimii ani a ajuns să îl cunoască foarte bine pe fostul comandant al penitenciarului. A vrut să spună asta şi instanţei, dar magistraţii nu au fost de acord să îl treacă pe lista martorilor. Au vorbit însă rudele deținuților politici aruncaţi în temniţă pentru că se împotriveau comuniştilor. Gardienii instruiţi de Vişinescu schingiuiau temeinic orice om din spatele gratiilor. Chiar şi pe cei paralizaţi.
Anca Cernea, urmașa unui deținut politic: O asemenea monstruozitate: să bați în pat un om paralizat. Nu se putea feri. Era imobilizat. Era paralizat. Stătea pe spate, nu avea cum să se întoarcă. Ceilalţi se mai fereau, luau vânătăi pe spate şi pe umeri.
Nu este singura mărturie care arată că teroarea era metoda prin care Alexandru Vişinescu conducea penitenciarul. Deţinuţii nu aveau niciun drept.
Mihaela Barbuş, urmașa unui deținut politic: A cerut să fie dus la plimbare şi nu a fost dus foarte multă vreme. Ca să se sature de această cerere, a fost târât pe scări, cu capul în jos, şi se auzeau pocniturile capului lui la fiecare treaptă.
Anca Cernea, urmașa unui deținut politic: O închisoare în care frigul era una dintre cele mai grozave suferinţe. Îngheţa apa în cană în timpul iernii. În aceste condiţii, venea un gardian şi arunca o găleată cu apă peste tine, în pat.
La sfârşitul lunii, Alexandru Vișinescu vrea să prezinte o nouă listă cu martori dispuși să îl apere în fața judecătorilor. Urmaşii deţinuţilor politici care au pierit sub regimul lui de teroare îi cer acum despăgubiri de sute de mii de euro. Ca să fie siguri că are de unde plăti, judecătorii au pus sechestru pe o parte din pensia lui de 6 mii de lei pe lună, pe garsonieră şi o parte din acţiunile pe care le are.