Mărturii din casa ororilor: De mic copil m-am ascuns sub pat, îmi era frică să nu mă bată infirmierii, eram legați
Justiţie, după 30 de ani! De asta vor avea parte sutele de copii chinuiţi groaznic în orfelinatul de la Siret. Era cunoscut ca o adevărată casă a ororilor, iar mulţi dintre cei care au trecut pe aici au murit din cauza bătăilor primite, pe post de educaţie sau din cauza unor boli banale pentru care nu au primit însă niciun tratament. Cei care au supravieţuit au rămas cu traume pe viaţă, dar mărturiile lor vor ajuta să se facă în sfârşit, dreptate.
Copilărie răpită şi vieţi distruse. Prin asta au trecut sute de copii români. 1980-1989 a fost o perioadă neagră în ţara noastră. Spitalul pentru copii neuropsihici Siret a fost martorul unor scene de neimaginat. Un adevărat masacru a rămas în mintea celor care au trecut prin acel loc. 340 de copii români şi-au pierdut viaţa în spitalul groazei, unii din cauza unor boli uşor de prevenit, alţii din cauza condiţiilor de trai din spital. Masacrul inocenţilor a ajuns la Parchetul General după ce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a făcut un denunț în acest sens.
În orfelinatul groazei din Siret a ajuns şi Marian Păun. Coşmarul său a început în 1981, când avea 3 ani. Amintirea cea mai cruntă o are despre o infirmieră care părea chinul tuturor copiilor.
Marian Păun: Visez că iau bătaie de la ea, visez. Era o femeie care, nu știu, era așa de rea, avea așa o răutate în ea.
Marian și-a întemeiat acum o familie. Are doi copii mici pe care-i iubește enorm. Are grijă mai ales să nu treacă prin ce trece el.
Marian Păun: Eram mic și parcă și acum văd, e o masă albastră, în capătul mesei stăteam și o fată care era acolo m-a luat de haine și m-a trântit de colțul mesei.
Și alți foști prizonieri ai spitalului de psihiatrie au traume din copilărie. Sunt lucruri pe care nu au putut să le uite.
-De mic copil m-am ascuns sub pat, îmi era frică să nu mă bată infirmierii, eram legați. Mai sunt care au murit de la trament, de la pastile. Ne băteau cu bățul, cu cureaua, cu par din ăla mare.
-Mă bătea degeaba, chiar degeaba ne bătea.
Cei care au locuit în apropierea orfelinatului au şi ei amintiri de groază.
Vecin: Sinistru, nu era ceva dumnezeiesc.
La câțiva ani după Revoluție, copiii internaţi aici au fost împărțiți în mai multe case de tip familial. Vechea construcție a fost dărâmată în 2016.
Tiberiu Rotaru, director Spital de Psihiatrie Siret: Acolo era centrala și, după cum se poate vedea, garajele care erau folosite și ca locuri de joacă.
La marginea cimitirului din Siret, pe o alee plină de bălării, sunt zeci de morminte ale copiilor care au decedat în orfelinatul de la Siret înainte de Revoluție, unele dintre cruci nici măcar nu mai păstrează numele celor decedați.
La începutul acestui an, Digi24 v-a prezentat o altă poveste cutremurătoare. Izidor Ruckel, unul dintre miile de copii care au crescut în căminul pentru boli irecuperabile din Sighetul Marmaţiei, l-a impresionat pe celebrul actor american, Morgan Freeman. Acesta i-a făcut publică povestea printr-un film, difuzat în avanpremieră în România.
Izidor Ruckel: Pentru tot ce s-a întâmplat în plasament... Am iertat toate infirmierele, pentru tot ce s-a întâmplat şi nu am mai putut să mă întorc înapoi să zic... săracu am crescut la plasament, m-au bătut. Ok. S-a întâmplat, am trecut mai departe.
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului la Parchetul General vizează moartea a 340 de copii în decursul a 9 ani, între 1980 şi 1989. Unii dintre copii au murit pur şi simplu din cauza tratamentelor suferite. Alţii, cei mai numeroşi, din cauza unor boli ușor de prevenit și de tratat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
