Dosarul transferurilor. Greii fotbalului, salvați de procedură

Greii fotbalului au fost judecati superficial, spune instanța supremă, care a explicat în motivarea făcută publică astăzi, argumentele pentru care a hotărât trimiterea spre rejudecare a acestui dosar la Curtea de Apel. Potrivit instanței supreme, judecătorii Curții de Apel au decis condamnarea celor opt oameni de fotbal pe baza acelorași probe pentru care tribunalul îi achitase pe toți. Și nici nu i-a audiat temeinic pe inculpați în faza apelului. Și totuși, spune practic instanța supremă, Curtea de Apel a sărit de la achitare la sentințe de până la opt ani de închisoare.

Motivarea Înaltei Curți

Curtea de Apel Bucureşti a respins toate probele cerute în dosarul transferurilor de jucători, nu i-a ascultat temeinic pe cei opt oameni de fotbal acuzaţi şi a dispus condamnarea pe probe în baza cărora fuseseră anterior achitaţi, arată instanţa supremă în motivarea decizie de rejudecare a cauzei, relatează Mediafax.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au decis, în 20 mai, să trimită dosarul transferurilor de jucători pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă care în noiembrie 2012 a dispus pedepse între trei şi opt ani de închisoare cu executare sau cu suspendare pentru Gheorghe Popescu, Gheorghe Copos, Mihai Stoica, Cristian Borcea, Ioan Becali, Victor Becali, Jean Pădureanu şi Gheorghe Neţoiu, acuzaţi de înşelăciune.

Judecătoarele Corina Jîjîie şi Lucia Rog au admis recursurile făcute de cei opt oameni de fotbal şi au desfiinţat „în totalitate” decizia prin care aceştia au fost condamnaţi de Curtea de Apel Bucureşti (CAB). Al treilea judecător din completul de la instanţa supremă care a judecat dosarul transferurilor, Lavinia Lefterache, a hotărât că „acţiunile penale din prezenta cauză şi vinovăţia se evaluează distinct pentru fiecare din inculpaţi” şi a apreciat, în opinie separată, că trebuie admise recursul DNA cu privire la Jean Pădureanu şi Gheorghe Popescu şi recursurile lui Gheorghe Popescu şi Jean Pădureanu. Judecătoarea Lefterache a opinat în favoarea casării sentinţei Curţii de Apel Bucureşti cu privire la cei doi şi pronunţării unei soluţii de încetare a procesului penal împotriva acestora, ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului.

Instanţa supremă a dat, joi, publicităţii motivarea deciziei de rejudecare a dosarului transferurilor de jucători, cei doi judecători care au avut opinia majoritară arătând că instanţa de apel a greşit atunci când a dispus desfiinţarea deciziei de achitare stabilită de Tribunalul Bucureşti şi a dispus condamnarea celor opt oameni din fotbalul românesc în baza aceloraşi probe prin prisma cărora s-au dictat şi achitările din acest caz.

Un alt argument al celor doi judecători este acela că instanţa de apel nu i-a ascultat temeinic pe cei opt inculpaţi, ci doar a notat că aceştia îşi menţin declaraţiile date la Direcţia Naţională Anticorupţie şi la Tribunalul Bucureşti. Magistraţii au arătat că, indiferent de spusele inculpaţilor, Curtea de Apel trebuia să le ia o declaraţie completă, în contextul în care aceştia fuseseră achitaţi anterior.

Judecătorii au mai notat, în motivare, că din actele dosarului se reţine că Tribunalul Bucureşti, făcând o analiză a materialului probator, a apreciat că niciuna din acuzaţiile aduse celor opt oameni de fotbal nu se confirmă, iar faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată nu există, dispunând achitarea.

„Curtea de apel, stabilind o situaţie de fapt total opusă celei reţinute de tribunal, dar concordantă cu cea expusă în rechizitoriu, a concluzionat că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi spălare de bani, şi, pe cale de consecinţă, a desfiinţat în totalitate sentinţa instanţei de fond şi a dispus condamnarea tuturor inculpaţilor şi obligarea lor la plata despăgubirilor civile, respectiv confiscarea specială a sumelor de bani obţinute, în situaţiile în care nu a existat o constituire de parte civilă”, au scris cei doi judecători din complet care au dispus rejudecarea dosarului.

Verificând modul în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare, judecătorii ICCJ au constatat că, la primul termen de judecată, din 5 septembrie 2012, cauza a fost amânată pentru a se acorda posibilitatea inculpaţilor să îşi angajeze apărător. La următorul termen, din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererile lui Pădureanu, Copos, Popescu, loan şi Victor Becali de administrare de probe, respectiv de efectuare a unei expertize financiar contabile, precum şi cererea de ascultare a martorilor loan Horoba, Dorin Stoian, Lucian Sânmărtean, Ionel Ganea şi Versluis Johan, ca neutile soluţionării cauzei. Instanţa a consemnat în încheiere că Popescu, Copos, Borcea, Pădureanu, Ioan şi Victor Becali au arătat că îşi menţin declaraţiile date în cauza şi că se consideră nevinovaţi. Totodată, din oficiu a pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru Copos şi Pădureanu, iar la cererea apărării instanţa a dispus amânarea cauzei pentru 26 octombrie 2012. La acest ultim termen de judecată a fost prezent şi Gheorghe Neţoiu, care a arătat că „îşi menţine depoziţiile anteriore şi nu are alte completări de făcut”, după care a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Magistraţii instanţei supreme au apreciat că, „în pofida caracterului devolutiv integral al căii de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 371 alin. 2 C.proc.pen., şi, deşi era obligată să procedeze la audierea inculpaţilor achitaţi, Curtea s-a limitat în mod total nejustificat în a consemna în încheiere poziţia procesuală a acestora, după care, fără a administra nicio altă probă, respingând toate cererile formulate în acest sens de către apărare, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, a constatat vinovăţia inculpaţilor, statuând asupra unor aspecte cu profund caracter faptic, printr-o altă interpretare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti”.

„În primul rând, în cauză s-au încălcat dispoziţiile art. 378 alin. 11 C.proc.pen. potrivit cărora, cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială Titul II. Capitolul II, atunci când nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”, au mai scris judecătorii instanţei supreme.

Instanţa a menţionat că textul a fost introdus ca urmare a condamnărilor României la CEDO, instanţa europeană statuând că atunci când o instanţă sesizată cu soluţionarea unei cauze în fapt şi în drept, este învestită să analizeze în ansamblul ei problema vinovăţiei sau nevinovăţiei, aceasta nu poate, din motive de echitate a procedurii, să decidă asupra acestor probleme fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de inculpatul care susţine că nu a comis fapta considerată infracţiune.

„Or, aprecierea directă a mărturiilor celor acuzaţi nu se poate realiza doar din simpla afirmaţie a menţinerii declaraţiilor anterioare şi a faptului că sunt nevinovaţi, o atare modalitate formală de ascultare nesatisfacând exigenţele art. 378 alin. I1 C.proc.pen. şi art. 6 par. 1 din C.E.D.O., instanţa de apel fiind obligată să îi audieze detaliat, potrivit procedurii prevăzute dc ait. 323 şi 324 C.proc.pen. (la care chiar dispoziţiile art. 378 alin. 1 fac trimitere), întrucât această poziţie procesuală nu echivalează cu exercitarea dreptului la tăcere”, au mai scris judecătorii ICCJ în motivare.

Magistraţii au precizat că instanţa de apel şi-a fundamentat decizia pe o nouă interpretare dată probatoriului, inclusiv declaraţiilor martorilor, inculpaţii fiind găsiţi vinovaţi pe baza aceloraşi probe care au condus la pronunţarea, de către prima instanţă, a unei soluţii de achitare.

„Ca atare, sub aspectul analizat se constată întemeiate criticile formulate, decizia recurată fundamentându-se pe acelaşi probe ce au determinat tribunalul să dispună achitarea inculpaţilor întrucât faptele nu există şi pe depoziţiile unor martori care nu au fost niciodată ascultaţi în condiţii de contradictorialitate, Curtea de apel ignorând obligaţiile ce revin instanţei de control judiciar atunci când devoluează cauza în fapt şi în drept, mai ales când controlul vizează o soluţie de achitare”, au mai notat cei doi judecători.

Magistraţii au atras atenţia că nici procurorii nu au avut un rol activ în judecarea apelurilor, aceştia arătând că Ministerul Public nu a propus administrarea niciunei probe, opunându-se celor solicitate în apărare de către inculpaţi, cu motivarea că acestea ar fi inadmisibile întrucât tind la dovedirea nevinovăţiei deja stabilită de către instanţa de fond.

De asemenea, procurorii nu au intervenit atunci când instanţa s-a limitat în a consemna că inculpaţii îşi menţin declaraţiile anterioare şi nu a adresat niciun fel de întrebări acestora, "rezumându-se la a susţine motivele de apel, deşi, din multiplele condamnări obţinute de către România sub aspectul încălcării dispoziţiilor articolului 6 paragraful 1 şi 3 litera d din Convenţie (CEDO) prin reaprecierea probelor de către instanţele de control judiciar fără administrarea lor nemijlocită, era evident că o atare procedură nu are caracter echitabil", se mai arată în motivare.

După motivarea deciziei instanţei supreme, dosarul a fost retrimis la Curtea de Apel Bucureşti, care trebuie să rejudece în limitele exprimate de cei doi judecători care au format decizia majoritară.

Curtea de Apel Bucureşti a înregistrat dosarul pentru rejudecare în 2 august şi a stabilit primul termen de judecată în 11 septembrie.

Capetele de acuzare ale DNA

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au trimis în judecată pe cei opt oameni de fotbal în 2 octombrie 2008, în legătură cu efectuarea de tranzacţii ilegale la transferurile unor fotbalişti către cluburi din străinătate, ceea ce ar fi produs un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului şi de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.

În rechizitoriul DNA sunt prezentate 12 transferuri ale unor fotbalişti români efectuate de la cluburile Dinamo Bucureşti, Rapid Bucureşti, Gloria Bistriţa şi Oţelul Galaţi către cluburi din străinătate, în perioada 1999-2005.

Este vorba despre transferurile jucătorilor Cristian Dulca - realizat în ianuarie 1999, de la clubul de fotbal Rapid Bucureşti la clubul sud-coreean Pohang Steelers, Iulian Arhire - de la clubul Oţelul Galaţi la Pohang Steelers, realizat în martie 1999, Cosmin Contra - de la Dinamo la Deportivo Alaves, realizat în iunie 1999, Ionel Ganea - de la clubul de fotbal Gloria Bistriţa la VfB. Stuttgart, din iulie 1999, Paul Codrea - de la Dinamo Bucureşti (împrumutat la FC Argeş Dacia Piteşti) la Genoa Cricket and Spa din Italia, realizat în ianuarie 2001, Florin Cernat - din februarie 2001, de la Dinamo Bucureşti la Dinamo Kiev din Ucraina, Bogdan Mara - din iulie 2001, de la Dinamo Bucureşti la Deportivo Alaves, Nicolae Mitea - din august 2003, de la Dinamo la Ajax Amsterdam, Lucian Sânmărtean - din august 2003, de la Gloria Bistriţa la Panathinaikos Atena, Florin Bratu - din septembrie 2003, de la Rapid Bucureşti la Galatasaray Istanbul, Dan Alexa - de la Dinamo Bucureşti la Guoan Beijing, în Republica Populară Chineză, realizat în luna iunie 2004 şi Adrian Mihalcea - din iulie 2005, de la Dinamo Bucureşti, la Chunnam Dragons din Coreea de Sud.