Deţinutul Pavel Mircea l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru „trafic de influenţă, nerespectarea contractului de certificat de botez”. „Că mama când m-a născut m-a dat pe mâinile Domnului, atâta puşcărie, anii petrecuţi aici, tinereţea, viaţa”, spune deţinutul.
Procesul împotriva Divinităţii a durat doi ani, timp în care condamnatul a fost plimbat de mai multe ori la instanţă.
„Am zis că scap de atâta puşcărie”, adaugă deţinutul.
Statisticile arată că la fel ca el procedează mai bine de jumătate dintre deținuții din România. Ca atare sălile de judecată sunt arhipline.
„În decursul ultimilor ani, turismul pe afaceri judiciare fictive a ajuns până la 70 la sută din numărul total al prezentărilor în instanţă, ceea ce este enorm”, declară Ioan Băla, directorul Penitenciarului Timișoara.
Aşa că magistraţii din Timişoara au găsit soluția pentru a pune capăt risipei de bani.
Deţinuţii nu vor mai fi aduşi de la sute de kilometri distanţă, până în sala de judecată, pentru a fi interogaţi de judecători. Ei vor rămâne în penitenciar, iar judecătorii îi vor audia prin internet, cu ajutorul webcamului.
„Judecătorul poate să îl audieze pe condamnatul care a formulat cererea de chemare în judecată, de la locul lui de detenţie, din Penitenciarul Timişoara, fără să mai fie nevoit statul să îl transfere fizic şi să îl aducă în sală ca să se întâlnească faţă în faţă cu judecătorul”, precizează Cristian Pup, judecător la Curtea de Apel Timișoara.
Statul câștigă enorm prin noul sistem. Investiţia va fi în prima etapă de 20.000 de euro, în condiţiile în care numai în ultima an, cheltuielile cu carburanţii și diurnele s-au ridicat, spun reprezentanţii penitenciarului, la câteva sute de mii de euro.