Decizia prin care ÎCCJ lămureşte definitiv controversele legate de „Prima Casă"

Imobilele cumpărate prin programul "Prima Casă" și care se află încă sub interdicția de înstrăinare de cinci ani nu pot fi executate silit de către alți creditori, a stabilit completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, așa cum proprietarii imobilelor cumpărate prin programul "Prima Casă" nu au voie să le vândă sau să le înstrăineze în vreun alt fel, nici alți creditori de-ai lor nu au posibilitatea să le execute silit în primii cinci ani de la achiziție.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat aşadar că interdicția de înstrăinare pe cinci ani se aplică în ambele situații, pentru că altfel s-ar nesocoti interesele statului român (ca garant al creditului) și cele ale băncii care a dat creditul "Prima Casă".

Hotărârea a fost luată în dosarul nr.4150/1/2016.

"Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 27.932/303/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

Sintagma „interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani”, cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că imobilele asupra cărora este instituită interdicţia de înstrăinare nu pot face obiectul unei executări silite pornite la cererea unor creditori chirografari (explicaţia noţiunii juridice aici - n.r.), fiind alienabile condiţionat de acordul Ministerului Finanţelor Publice şi al băncii finanţatoare", se arată în minuta deciziei luate.

Hotărârea este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Instanţa supremă a fost solicitată să explice sintagma "interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani", din cuprinsul art. 1, alin. 7 al OUG 60/2009:

"(7) În baza contractului de garantare, asupra imobilelor achiziţionate în cadrul Programului se instituie în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi în favoarea finanţatorilor, proporţional cu procentul de garantare, un drept de ipotecă legală de rangul I până la finalizarea procedurii de executare silită asupra imobilului care face obiectul garanţiei, potrivit legii, cu interdicţia de înstrăinare a locuinţei pe o perioadă de 5 ani şi interdicţia de grevare cu sarcini a acesteia pe toată durata garanţiei. Condiţia referitoare la rangul dreptului de ipotecă trebuie să fie îndeplinită până la momentul formulării cererii de plată a garanţiei de către finanţator. În cazul primirii de către finanţator a comunicării respingerii cererii de plată a garanţiei de la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N., în temeiul contractului de garantare, finanţatorul are dreptul să înscrie în cartea funciară privilegiul prevăzut la art. 1737 pct. 2 din Codul civil, concomitent cu radierea din cartea funciară a ipotecii legale instituite în favoarea statului român".

Tribunalul Bucureşti, învestit cu soluţionarea acestei probleme, arată în hotărârea de sesizare a instanţei supreme că este îndeplinit caracterul de noutate al chestiunii de drept, precum şi existenţa unor opinii diferite la niveul instanţelor.

Toate explicaţiile privind programul Prima Casă aici.