FOTO Agerpres
Este licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității București, începând cu anul 1967. În anul 1999, a devenit doctor în drept al Universității București. A urmat cursuri post-universitare de drept civil și dreptul muncii la Universitatea București (1987). Este specialist în drept parlamentar, tehnică legislativă și dreptul muncii.
Între 1999 și 2001, a fost conferențiar la Universitatea ''Spiru Haret'' din București. Din 2003 până în 2008, a predat în cadrul Facultății de Științe Politice, Universitatea București. Din 2008, este profesor la Universitatea ''Nicolae Titulescu'' din București.
A lucrat, succesiv, ca procuror la procuraturile locale ale sectoarelor 5 și 6 București (1967-1974); expert pe probleme de legislația muncii la Uniunea Generală a Sindicatelor din România (1974 -1980); procuror la Direcția recursuri extraordinare civile la Procuratura Generală (1980-1985); consilier la Consiliul Legislativ (1985-1989); membru în Comisia juridică și constituțională din cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) (1989 - iunie 1990); consilier la Președinția României pe probleme de legislație (iunie 1990 - noiembrie 1992).
A ocupat funcția de ministru pentru relația cu Parlamentul în perioada 1992-1995. Între 20 octombrie 1995 și 27 octombrie 2000, a fost președinte al Consiliului Legislativ, numit de Parlamentul României.
S-a înscris în PDSR din octombrie 2000; membru al Biroului Executiv și în Consiliul Național al PSD (PDSR) și vicepreședinte al organizației PSD Iași; vicepreședintele Consiliului Național al PSD (din octombrie 2002).
A fost deputat PDSR (respectiv PSD din iunie 2001) de Iași, ales la 26 noiembrie 2000; copreședinte al Comisiei interparlamentare București-Chișinău; președintele Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituției.
A deținut funcția de președinte al Camerei Deputaților între decembrie 2000 și decembrie 2004.
La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, a fost ales pentru al doilea mandat deputat de Iași, pe listele PSD. A fost președintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, până în aprilie 2006.
Între martie 2006 și decembrie 2008, a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților.
Este membru fondator al Societății pentru Dreptul Muncii din cadrul Uniunii Juriștilor din România.
În 2002, i s-a acordat Ordinul "Steaua României" în grad de Cavaler. Pentru contribuții remarcabile la susținerea și promovarea programelor Academiei Române i s-a decernat, în decembrie 2004, Meritul Academic.
În iunie 2010, Valer Dorneanu a candidat din partea PSD, pentru un loc vacant de judecător la Curtea Constituțională, însă a pierdut la vot în fața lui Mircea Ștefan Minea.
Între 18 octombrie 2010 și 28 martie 2013, a fost adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul armată, justiție, poliție, penitenciare. În perioada 3 iulie 2012 și 23 ianuarie 2013, Valer Dorneanu a îndeplinit atribuțiile Avocatului Poporului, în urma revocării din funcție a lui Gheorghe Iancu.
La 26 martie 2013, Camera Deputaților a hotărât numirea lui Valer Dorneanu în funcția de judecător la CCR, pentru un mandat de 9 ani, ca urmare a încetării mandatului judecătoarei Aspazia Cojocaru, prin expirarea la 8 iunie a termenului pentru care a fost numită. Pentru numirea acestuia la Curtea Constituțională au fost exprimate 279 de voturi "pentru" și 59 de voturi "împotrivă". Valer Dorneanu a depus, la 10 iunie 2013, jurământul de învestitură în funcția de judecător al Curții Constituționale.
Este autorul a 15 monografii, realizând și peste 55 de studii și comunicări științifice.
Cine este judecătorul Valer Dorneanu, președinte interimar al CCR