Argumentele celor doi judecători CCR care nu sunt de acord cu Daniel Morar

În plus, persoanele în al căror dosar a fost depusă excepția de neconstituționalitate au fost interceptate în baza vechiului Cod de procedură penală, și nu a noului Cod de procedură penală: „Autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au fost interceptaţi în baza prevederilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedura penală, prevederi care nici nu erau în vigoare la dată efectuării interceptărilor, însă au fost declarate neconstituţionale”.

Curtea Constituțională a admis în 16 februarie o excepție de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală conform cărora interceptările din dosare pot fi făcute de angajați ai parchetelor, poliției și „alte organe ale statului”, sintagmă care trebuie clarificată, spun membrii CCR. Printre judecătorii care au votat pentru admiterea excepției de neconstituționalitate este și Daniel Morar, fost șef al DNA.

Textul opiniei separate:

"I. Exceptia nu are legatura cu solutionarea cauzei

1. In sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a identificat doua conditii pentru stabilirea legaturii exceptiei de neconstitutionalitate cu solutionarea cauzei, conditii care trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ: aplicabilitatea textului criticat in cauza dedusa judecatii si necesitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in scopul restabilirii starii de legalitate (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014).

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate au fost interceptati in baza prevederilor art. 91ￂ si art. 91ￂ din Codul de procedura penala anterior. Printr-o jurisprudenta constanta (a se vedea Decizia nr. 410 din 10 aprilie 20082 si Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009) instanta de contencios constitutional a respins exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91ￂ si art. 91ￂ din Codul de procedura penala anterior, statuand ca aceste sunt in deplin acord cu principiile si valorile constitutionale. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate nu au fost interceptati in baza prevederilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, prevederi care nici nu erau in vigoare la data efectuarii interceptarilor, insa au fost declarate neconstitutionale.

2. Din incheierea instantei de judecata, rezulta ca motivul sesizarii Curtii Constitutionale il constituie faptul ca dispozitiile art.142 alin.(1) din Codul de procedura penala ar relua solutia legislativa prevazuta la art.911 si art.912 din Codul de procedura penala anterior. Din lecturarea continutului reglementarii anterioare si a noii reglementari, poate fi observat faptul ca nu ne aflam in situatia preluarii unei solutii legislative. Astfel cum se subliniaza chiar in considerentele deciziei, spre deosebire de actuala reglementare, dispozitiile art.912 alin.(1) teza intai din Codul de procedura penala din 1968 prevedeau ca procurorul procedeaza personal la interceptari si inregistrari sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Astfel, organele care puteau lua parte la activitatea de supraveghere erau doar procurorul si organele de cercetare penala.

Din aceasta perspectiva, consideram ca nu se justifica extinderea controlului de constitutionalitate, de la prevederile art. 91ￂ si art. 91ￂ din Codul de procedura penala anterior, la prevederile art. 142 alin.(1) din noul Cod de procedura penala.

3. Consideram ca retinerea prevederilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, iar nu a normei sub imperiul careia au fost realizate interceptarile in cauza, contravine si prevederilor art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, astfel cum au fost interpretate in jurisprudenta Curtii Constitutionale. In acest sens, subliniem faptul ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr.766 din 15 iunie 20114 , sintagma "in vigoare" din cuprinsul dispozitiilor art.29 alin.(1) si ale art.31 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare. Astfel fiind, nu poate fi invocat faptul ca la momentul ridicarii exceptiei de neconstitutionalite prevederile art.911 si art.912 din Codul de procedura penala din 1968 nu mai erau in vigoare. Sensul deciziei nr.766/2011 a fost tocmai acela de a permite controlul de constitutionalitate al normelor aplicabile in cauzele in care Curtea este sesizata, aspect retinut expres in considerentele deciziei: "Curtea Constitutionala, o data sesizata, are sarcina de a le controla, fara a conditiona acest control de eliminarea, indiferent sub ce forma, din fondul activ al legislatiei a actului criticat pentru neconstitutionalitate".

4. Transformarea obiectului exceptiei de neconstitutionalitate este posibila numai in cazul modificarii succesive a aceluiasi act normativ.

Astfel, pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate si actele normative modificate dupa sesizarea Curtii Constitutionale, dar care mentin solutia legislativa consacrata in actul modificat criticat (Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate ulterior invocarii exceptiei). Curtea a retinut in acest sens ca "daca insa, dupa invocarea exceptiei in fata instantelor judecatoresti, textul de lege a fost modificat, mentionandu-se insa, in noua sa redactare, solutia legislativa de principiu, anterioara modificarii, motivele de neconstitutionalitate fiind aceleasi, pentru solutionarea exceptiei ridicate nu este necesara o noua sesizare". Aceasta intrucat "exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect o dispozitie legala nu atat in sens formal, ci, mai ales, in sens material, intrucat, sub acest aspect, cel care o invoca sustine ca textul legal este contrar unei prevederi constitutionale".

In prezenta cauza nu ne aflam insa in aceasta situatie juridica intrucat este vorba de solutii juridice diferite, consacrate de acte legislative diferite. Noul Cod de procedura penala nu constituie o modificare a vechiului Cod, ci un act normativ distinct.

II. Exceptia priveste interpretarea si aplicarea legii, aspecte ce intra in competenta instantelor de judecata, iar nu a Curtii Constitutionale

Motivarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate se fundamenteaza pe incalcarea art. 1 alin.(5) din Constitutie, din perspectiva lipsei de claritate si precizie a sintagmei "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozitiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedura penala.

Pornind de la necesitatea distinctiilor existente intre masurile procesuale si actele procedurale, facem referire la principiul legalitatii procesului penal, care trebuie sa se desfasoare potrivit dispozitiilor prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala), precum si la principiul loialitatii administrarii probelor (art. 101 din Codul de procedura penala), principiu subsumat loialitatii fata de valorile constitutionale, in apararea drepturilor si libertatilor fundamentale.

Din aceasta perspectiva, autorii exceptiei critica modul de interpretare si aplicare a prevederilor legale, critica posibilitatea interferarii altor organe specializate in activitatea de urmarire sau de cercetare penala. Luarea masurii procesuale, constand in interceptare unei persoane, are drept premisa cunoasterea si respectarea competentelor legale in realizarea actului procedural corespunzator. Eventuala atribuire neconforma a competentelor procedurale, ori eventuala incalcare a legii, nu poate fi convertita intr-un temei de neconstitutionalitate.

In prezenta cauza, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, si din perspectiva faptului ca legalitatea administrarii probelor se verifica de catre instanta de judecata.

Judecator, Judecator,

Conf.univ.dr. Maya Simona Teodoroiu Prof.univ.dr. Tudorel Toader"