Apel al FJR: convocarea urgentă a adunărilor generale ale procurorilor şi judecătorilor de la toate instanţele şi parchetele

Forumului Judecătorilor din România (FJR) face apel pentru convocarea urgentă a adunărilor generale ale procurorilor şi judecătorilor de la toate instanţele şi parchetele din ţară, urmare a OUG pe legile justiţiei şi propune o serie de revendicări, printre care menţinerea MCV, suspendarea imediată a punerii în aplicare a dispoziţiilor din legile justiţiei şi ordonanţele de urgenţă subsecvente criticate de Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia şi GRECO, suspendarea activităţii Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie, transmite News.ro.

Apelul este adresat adunărilor generale ale judecătorilor şi procurorilor, preşedinţilor de instanţe şi conducătorilor de parchete.

FJR menţionează „evoluţiile recente ale cadrului politico-legislativ, ce par a învedera o ură viscerală împotriva corpului magistraţilor şi o dorinţă de a modifica din temelii echilibrul care ar trebui să existe între puterile unui stat constituţional” şi neluarea în considerare a argumentelor şi a soluţiilor constituţionale, ancorate în contextul legislaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene, care să respecte convenţiile internaţionale la care România a aderat, transmise în ultimii doi ani de corpul magistraţilor, care s-au opus iniţiativelor legislative într-o majoritate covârşitoare.

Asociaţia aminteşte adoptarea unor modificări ale legislaţiei privind organizarea judiciară, prin Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fără respectarea unor rigori minime de transparenţă decizională, fără consultarea reală şi efectivă a Consiliului Superior al Magistraturii, contrar angajamentelor internaţionale ale Statului român asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

Forumul precizează că Guvernul recunoaşte, chiar în nota de fundamentare a ultimei ordonanţe de urgenţă, că dispoziţiile legale, astfel cum au fost adoptate de către Parlament, s-au dovedit insuficient corelate, lacunare sau chiar contradictorii, precum şi inadecvate necesităţilor sistemului judiciar, fără ca această constatare să determine o remediere reală a problemelor semnalate.

FJR reclamă „starea de alertă continuă în care au fost ţinute toate instituţiile din sistemul judiciar şi magistraţii în mod individual, prin intensa promovare în spaţiul public a unor intenţii de abrogare sau modificare a unor dispoziţii ale legislaţiei în materia penală sau a organizării judiciare, unele dintre acestea materializate în legi adoptate de Parlament, dar declarate neconstituţionale, cel puţin parţial, altele cu potenţial de a fi transpuse în ordonanţe de urgenţă cu efect imediat”, precum şi „influenţa negativă a Legii recursului compensatoriu asupra sentimentului de linişte şi încredere a cetăţenilor, ce se transpune şi asupra activităţii organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, care trebuie să asigure ţinerea sub control a fenomenului infracţional, în condiţiile unei creşteri constante a volumului de activitate şi al subdimensionării schemelor de personal”.

Semnatarii amintesc reorganizarea Inspecţiei Judiciare prin întărirea competenţelor inspectorului-şef, omisiunea CSM de a dezbate raportul de activitate al conducerii Inspecţiei Judiciare pentru anul 2016, conjugată cu întârzierea în ocuparea prin concurs a funcţiilor de conducere din cadrul aceleiaşi instituţii, ce a culminat cu intervenţia legislativă printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru aplicarea interimatului ope legis, fără posibilitatea CSM de a decide asupra delegării.

Forumul Judecătorilor semnalează şi „înfiinţarea Secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi, cu o competenţă exclusivă care nu mai există în cazul niciunei categorii socio-profesionale, fără nicio garanţie procedurală în cazul în care chiar membrii Secţiei speciale s-ar afla în situaţia de a fi investigaţi pentru vreo infracţiune, astfel încât să se evite crearea unei imunităţi penale de facto”.

FJR menţionează ignorarea vădită a recomandărilor din Raportul Comisiei Europene dat publicităţii în luna noiembrie 2018, a concluziilor avizului Comisiei de la Veneţia din octombrie 2018, precum şi a concluziilor şi recomandărilor raportului GRECO din martie 2018, a căror punere în practică era posibilă cu ocazia intervenţiilor legislative prin care s-au adus modificări legilor justiţiei, efectul fiind chiar de îndepărtare de la coordonatele trasate de entităţile internaţionale, precum şi lipsa de preocupare a autorităţii legislative şi a celei executive faţă de victimele infracţiunilor şi faţă de crearea unor mijloace juridice apte să protejeze siguranţa cetăţeanului, care să evite şubrezirea capacităţii statului de a lupta împotriva proliferării criminalităţii (fie că este vorba de infracţiuni contra vieţii, contra patrimoniului, de corupţie sau cele privind securitatea naţională).

Forumul vorbeşte totodată despre „potenţialul de subminare a capacităţilor interne în materia luptei împotriva corupţiei şi a infracţionalităţii în general, care poate pune în pericol însuşi parcursul României ca stat membru al Consiliului Europei sau îndeplinirea condiţionalităţilor pentru accederea în spaţiul Schengen (spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se pune accent, în mod esenţial, pe capacitatea de control al frontierelor externe), ştergându-se cu buretele toate eforturile autorităţilor române de a respecta partenerii europeni, desfăşurate constant în ultimii 20 de ani”.

Este menţionată, de asemenea, concentrarea modificărilor legislative asupra bulversării sistemului de acces şi promovare în profesie, fără studii de impact, introducerea unui sistem de atragere a răspunderii materiale care ar târî magistraţii în mod automat în procese pentru a dovedi că nu este vorba despre o eroare judiciară (cauzele fiind, de cele mai multe ori, legislaţia deficitară, neconformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul european şamd), precum şi inadecvarea condiţiilor de lucru şi supraîncărcarea activităţii instanţelor, care determină eforturi suplimentare pentru realizarea unui act de justiţie de calitate, presupunând alocarea timpului minim necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare.

FJR atenţionează asupra „pericolului la adresa independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei, cu consecinţa subminării autorităţii acesteia” şi subliniază că autoritatea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenţa unor anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului, pentru a consolida independenţa şi imparţialitatea magistratului.

Astfel, în scopul apărării independenţei justiţiei, statutului şi intereselor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor români, Asociaţia “Forumul Judecătorilor din România” solicită celor cărora le este adresat apelul să decidă, prin toate mijloacele legale, convocarea urgentă a adunărilor generale ale procurorilor şi judecătorilor de la toate instanţele şi parchetele.

Citește și Judecătorii din Cluj suspendă activitatea și încep procedura de revocare a membrilor CSM

Cele 11 revendicări ale Forumului Judecătorilor din România

În acelaşi timp, FJR propune adoptarea următoarelor revendicări sau declaraţii de principiu:

1. Menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, instituit în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 14 decembrie 2006), până la îndeplinirea indicatorilor de referinţă pentru consolidarea statului de drept în România, printre care garantarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient, consolidarea progreselor realizate deja, concomitent cu realizarea în continuare de investigaţii profesioniste şi imparţiale cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt şi adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei publice locale.

2. Ratificarea urgentă a Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al cărui text a fost adoptat de Comitetul Miniştrilor la data de 10 iulie 2013 şi care a fost deschis spre semnare la 2 octombrie 2013, la Strasbourg. Protocolul nr. 16 prevede posibilitatea pentru cele mai înalte jurisdicţii ale părţilor contractante de a solicita un aviz consultativ Curţii Europene a Drepturilor Omului, atunci când apreciază că o anumită cauză aflată pe rolul lor ridică o problemă gravă privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau a protocoalelor sale.

3. Luarea de măsuri pozitive de natură legislativă sau administrativă în scopul suspendării imediate a punerii în aplicare a dispoziţiilor din legile justiţiei şi ordonanţele de urgenţă subsecvente criticate de Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia şi GRECO, revizuirea acestor acte normative, după o reală consultare a sistemului judiciar, ţinând seama de aspectele învederate de entităţile menţionate.

4. Adoptarea de măsuri de natura celor menţionate anterior în scopul suspendării activităţii Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie până la pronunţarea Preşedintelui Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra măsurilor provizorii solicitate în cauza C-127/19, Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi revenirea provizorie la competenţa partajată a structurilor de parchet în funcţie de obiectul infracţiunilor (DNA în ceea ce priveşte corupţia, DIICOT în ceea ce priveşte crima organizată, parchetele nespecializate în ceea ce priveşte infracţiunile de drept comun etc.), astfel încât să se respecte sistemul limitărilor şi al echilibrelor („checks and balances”), specific oricărui stat democratic.

5. Iniţierea procedurilor legislative de către titularii în drept, în vederea modificării Legii nr. 90/2001 pentru condiţionarea expresă şi imperativă a dreptului Guvernului de a legifera prin ordonanţe de urgenţă în domeniul legilor justiţiei şi al legislaţiei penale, după obţinerea avizului din partea Consiliului Superior al Magistraturii sau după acordarea unui termen rezonabil în vederea emiterii acestuia;

6. Efectuarea tuturor demersurilor legale de către instituţia Avocatului Poporului în scopul sesizării Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2018, O.U.G. nr. 90/2018, O.U.G. nr. 92/2018 şi O.U.G. nr. 7/2019, rolul său trebuind să fie extrem de activ în apărarea statului de drept, deci şi a angajamentelor internaţionale luate în acest sens de Statul român, aşa cum a învederat Comisia de la Veneţia.

7. Efectuarea de către toate entităţile îndrituite, din ţară sau din străinătate, a demersurilor în vederea sesizării de urgenţă a Comisiei de la Veneţia cu privire la toate modificările aduse recent „legilor justiţiei”, prin ordonanţele de urgenţă emise în ultimele luni (O.U.G. nr. 77/2018; O.U.G. nr. 90/2018; O.U.G. nr. 92/2018; O.U.G. nr. 7/2019).
8. Respectarea competenţelor şi a rolului fiecărei Secţii a Consiliului Superior al Magistraturii şi implicarea Plenului în toate deciziile ce privesc întregul sistem judiciar, conform Constituţiei, redobândirea imediată de Consiliul Superior al Magistraturii a caracterului veritabil de organism colegial şi sistarea emiterii unor comunicate de presă de către preşedintele C.S.M. sau de către grupuri de membri, de natură a facilita preluarea mesajului de o parte a mass-media ca provenind de la instituţia însăşi.

9. Încetarea imediată a atacurilor factorilor politici sau asociaţi la adresa statului de drept şi a statutului judecătorilor şi procurorilor din România, încetarea acţiunilor care intimidează procurorii şi afectează independenţa justiţiei.

10. Îndeplinirea cu celeritate de către Consiliul Superior al Magistraturii a atribuţiei de a adopta măsuri imediate pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici care subminează independenţa justiţiei.

11. Implementarea unor criterii de evaluare anuală, de corpul magistraţilor, a activităţii curente desfăşurate de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi revizuirea procedurii de revocare a acestora, prin reducerea competenţelor Inspecţiei Judiciare, a cărei conducere este numită de comisii în care participă doar unii membri ai Consiliului.