Alt efect al OUG 13: Fără arest preventiv. Posibile probleme cu interceptările

Ordonanța de Urgență nr. 13, adoptată de Guvernul Grindeanu în secret și fără a avea avizul CSM, a operat mai multe modificări asupra Codului penal și Codului de procedură penală. Dacă cele din urmă au intrat în vigoare imediat, din 1 februarie, afectând grav activitatea procurorilor, mai ales a celor din DIICOT, modificările la Codul penal intră în vigoare pe 11 februarie. Când se va întâmpla acest lucru, pe lângă efectele deja inventariate, se va mai întâmpla un lucru: cei acuzați de abuz în serviciu nu vor putea fi arestați preventiv.

În cazul abuzului în serviciu, Guvernul Grindeanu a operat cele mai multe și mai nocive modificări:

- a redefinit infracțiunea astfel încât să fie eliminată răspunderea penală pentru încălcarea unor acte normative de genul hotărâre de Guvern, ordin de ministru, hotărâri de consiliu județean sau de consiliu municipal.

- a introdus un prag nejustificat de 200.000 de lei până la care răspunderea nu mai este penală, ci doar administrativă și civilă, alternativ cu „o vătămare gravă, certă și efectivă a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice”, formulare considerată imprecisă de Avocatul Poporului și, prin urmare, posibil neconstituțională.

- a redus la mai puțin de jumătate pedeapsa acordabilă: de la 2 la 7 ani, cât este în varianta actuală a Codului penal, Guvernul a stabilit că se poate dispune închisoare de la 6 luni la 3 ani. În plus, Cabinetul Grindeanu a introdus posibilitatea ca instanța să dispună o simplă amendă, al cărei cuantum nu poate depăși 200.000 de lei.

Reducerea drastică a pedepsei acordabile ar atrage după sine, la momentul intrării în vigoare a prevederilor OUG nr. 13, și micșorarea termenului de prescripție, astfel încât ar scăpa de răspundere penală cei care au comis infracțiuni cu mai mult de cinci ani în urmă. Și tot reducerea pedepsei ar avea o consecință menită să îngreuneze considerabil activitatea procurorilor: puținele persoane care ar mai putea fi acuzate de abuz în serviciu (care ar mai îndeplini condițiile expuse mai sus) nu ar putea fi arestate preventiv.

Efectul decurge din prevederile Codului de procedură penală, așa cum a fost el modificat în mai 2016. Concret, condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt detaliate în Secțiunea a 6-a a Codului de procedură penală.

La art. 223 alin. 2 scrie: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit (...) o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare” (*vezi nota de la finalul articolului). Or, în condițiile în care pedeapsa maximă acordabilă este scăzută la 3 ani, rezultă că anchetatorii nu vor mai putea cere instanței arestarea preventivă a inculpaților pentru abuz în serviciu (infracțiunea de abuz în serviciu încadrându-se în categoria infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție - n.r.).

Este discutabil dacă scăderea sub 5 ani a limitei superioare a pedepsei acordabile ar atrage și imposibilitatea dispunerii măsurilor de supraveghere tehnică. Potrivit, art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală, supravegherea tehnică poate fi dispusă de judecător „în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare” (**vezi nota de la finalul articolului). Din citirea textului Codului de procedură penală rezultă că abuzul în serviciu, considerat infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, ar trebui să rămână în continuare în categoria infracțiunilor pentru care judecătorul poate dispune interceptarea comunicațiilor, accesarea sistemului informativ, supraveghere video, audio, etc. Ne putem aștepta însă ca avocații să suțină contrariul, așa cum există mulți politicieni care susțin că abuzul în serviciu nu ar avea nicio legătură cu faptele de corupție, caz în care anchetatorii ar fi lipsiți și de acest instrument.

* Art. 223 alin. 2 CPP integral: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

** Art. 139 alin. 2 CPP integral: „Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracţiunilor privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, de trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare”.