Actualizare 13.50. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunțat vineri că, în temeiul dispoziţiilor art. 209 alin. 41 din Codul de procedură penală, dispus preluarea cauzei privind pe Vişinescu Alexandru, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
„Motivele care au stat la baza deciziei de preluare vizează complexitatea cauzei, volumul mare de activităţi procesuale şi procedurale ce urmează a fi efectuate în vederea soluţionării cu celeritate a acesteia”, a anunțat Parchetul General.
Întrebat cum privește faptul că a ajuns dosarul la Parchetul General și dacă a fost căutat de procurori, el a răspuns: „Nu ştiu, nu m-au căutat”.
La întrebarea „Veţi accepta să depuneţi mărturie, să fiţi audiat?”, Alexandru Vișinescu a spus: „Dar de ce, e normal să fiu.”
Reporter: Aţi avea ce să le povestiţi celor de la parchetul general dacă vă vor întreba despre acea perioadă?
A. Vișinescu: Sigur, sigur!
Reporter: V-aţi purtat bine cu oamenii?
A. Vișinescu: Da, da!
Reporter: Existau astfel de practici acolo?
A. Vișinescu: Nu exista domnule, asa ceva!
--------
Anchetatorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, care au preluat dosarul Alexandru Vișinescu, trebuie să stabilească mai întâi dacă faptele de care este acuzat, comise în urmă cu peste 50 de ani, nu s-au prescris.
O decizie din 2009 a Curţii Supreme, pronunţată într-un caz similar, ar putea servi drept precedent pentru a demara urmărirea penală a fostului șef de închisoare. Atunci, magistraţii au hotărât că un fost lider al Securităţii şi un fost procuror militar trebuie să fie anchetaţi pentru torturile aplicate în timpul unei anchete în 1948.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat ieri Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosarul având ca obiect denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, împotriva numitului Vişinescu Alexandru, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 - 1963, pentru a analiza oportunitatea preluării în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
Precedentul de la Înalta Curte
O arestare suspectă, pentru „uneltire contra siguranţei statului”, urmată, trei luni mai târziu, de o moarte în spatele gratiilor, clasificată drept infarct, însă fără să fi fost făcută o autopsie. Este cazul unui bărbat anchetat de ofiţerii de Securitate în 1948. Aproape jumătate de secol mai târziu, familia a cerut autorităţilor să facă dreptate. Numai că procurorii militari au considerat că faptele anchetatorilor acuzaţi de omor sunt demult prescrise. Însă instanţa supremă a dat o altă interpretare Codului penal.
„Curtea constată că prescripţia răspunderii penale a fost suspendată de la momentul săvârşirii faptelor imputate (aprilie - iulie 1948) şi până la data de 1 octombrie 1992, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile reclamate”, se arăta în decizia ÎCCJ din iulie 2009.
Magistraţii spun că regimul comunist a făcut imposibilă anchetarea ororilor ce au avut loc în temniţele Securităţii. Aşa că plângerea familiei victimei s-a întors la procurori.
Argumente similare sunt menţionate şi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care i-au făcut plângere lui Alexandru Vişinescu.
„O decizie a Parchetului Militar din trecut decisese că aceste crime sunt prescrise, iar Înalta Curte a infirmat această decizie în 2009. Având această experiența cred că lucrurile pot lua altă turnură începând cu acest moment”, a declarat ieri, la Digi24, Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER.
Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat este acuzat de reprezentanţii Institutului de omor deosebit de grav, faptă care, potrivit unei reglementări din 2012, nu se mai prescrie. În perioada 1957-1963, Alexandru Vişinescu ar fi supus deţinuţii unui tratament inuman. Aceştia ar fi fost ţinuţi izolaţi, în condiţii mizerabile, în frig insuportabil în celule şi bătuţi pentru abateri minore.
Întrebat de jurnaliști dacă are vreo responsabilitate în aceste cazuri, Alexandru Vişinescu a răspuns: „Nu, eu am îndeplinit o funcţie!”
Cazul lui Alexandru Vişinescu a fost acoperit pe larg în presă, în România, dar şi în Occident. De altfel, chiar şi şeful statului consideră că faptele foştilor torţionari trebuie pedepsite.
„Niciodată nu e prea târziu să faci dreptate”, a spus Traian Băsescu.
Reprezentanţii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului susţin că vor face plângeri penale pe numele altor 34 de torţionari comunişti aflaţi încă în viaţă. Doar că până acum, în 23 de ani, nu a existat nicio sentinţă definitivă. Au fost doar două procese din 1990 până în prezent şi, în ambele cazuri, persoanele anchetate au decedat.