Adrian Sârbu a fost audiat la Parchetul General ca martor în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. În acea vreme, el era şef de cabinet al premierului Petre Roman.
Dosarul în care a fost audiat Adrian Sârbu a fost redeschis anul trecut de judecăorii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Practic, ei au confirmat soluția procurorilor de la Parchetul General.
Fostul președinte al României a dat, în vară, o declarație amplă în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, dosar în care a fost pus sub acuzare în luna octombrie a anului trecut. Tot atunci au fost puși sub acuzare și alți foști oficiali ai statului român, printre care fostul premier Petre Roman, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, dar și foști șefi din ministerele de Interne și al Apărării.
Din aprilie 1990, timp de mai bine de 50 de zile, zeci de mii de români au transformat Piaţa Universității în cartierul general al protestelor faţă de regimul postdecembrist condus de Ion Iliescu. După alegerile de la 20 mai, câştigate zdrobitor de Frontul Salvării Naţionale, principalele organizaţii politice şi civice s-au retras din Piaţa Universităţii. Manifestaţia anti-Iliescu şi anti-FSN şi-a pierdut mult din amploare. Cu toate acestea, autorităţile au hotărât să intervină.
În seara zilei de 11 iunie 1990, premierul Petre Roman decide, într-o şedinţă de guvern la care participă şi Ion Iliescu, evacuarea prin forţă a ultimilor manifestanţi din Piaţa Universităţii. În noaptea de 12-13 iunie, forţele de ordine operează arestări şi eliberează Piaţa Universităţii. Carosabilul este spălat.
În ziua de 13 iunie, românii văd în transmisiunile Televiziunii Române că aşa-numiţi protestatari violenţi au provocat distrugeri în centrul Bucureştiului, au atacat clădirea Ministerului de Interne şi apoi chiar televiziunea, care şi-a întrerupt emisia.
La reluarea transmisiunii în direct, românii îl văd pe Răzvan Theodorescu, preşedintele TVR, alături de redactori speriați și chiar loviți, acuzând elemente turbulente, de sorginte legionară, de violenţele şi distrugerile provocate in interiorul instituţiei. Publicului i se sugera că şi televiziunea, şi autoritățile au nevoie de ajutorul civililor, exact ca la Revoluţie.
O discuţie între ministrul de interne şi şeful Poliţiei, înregistrată de pe frecvenţele instituţiilor respective, demonstrează faptul că violenţele au fost puse la cale chiar de autorităţi.