Declinul fabricii de cântare a început odată cu privatizarea din 1996, iar criza financiară a îngropat orice şansă de redresare. În fostele birouri s-a construit un hotel, iar o hală a fost folosită anul trecut, în timpul festivalului Internaţional de Teatru, drept scenă pentru montarea „Faust”, a lui Silviu Purcărete.
Uzina a trecut prin insolvenţă, restructurări, diversificarea domeniilor de activitate şi demersuri de reutilizare a spaţiilor.
„În 2012 au stabilit un impozit de 3.000.000 de lei. Pe an? Da. Pe an... Adică 700 şi ceva de mii de euro pe an, erau impozite imposibil de plătit. Pe fondul crizei au scăzut comenzile, preţurile au trebuit scăzute la produse, preţurile la materie primă au crescut. Nici în activitate normală nu puteam să ne permitem aceste impozite. Cifra de afaceri era, în anii buni de 5, 6 milioane de lei”, spune Camelia Dumitra, administratorul special al fabricii.
În 2013 toți angajații au fost concediați. Foştii muncitori de la „Balanţa” îşi aduc aminte că, înaintre de 1989, fabrica era principalul producător de echipamente de cântărire din organizaţia economică a statelor comuniste europene. Produsele au ajuns și pe alte continente.
„Lucram pentru Egipt, pentru români și aveam comenzi foarte multe, se făceau ore suplimentare, se plătea bine”, spune unul dintre foştii angajaţi.
Administratorul judiciar al fabricii a scos halele la vânzare, însă nici măcar terenul, de trei hectare şi jumătate, nu a atras investitori. În martie, Tribunalul Sibiu a declarat falimentul fabricii.
În 1879, tot ce se cântărea la Sibiu folosea instrumentele produse în atelierul de fierărie a lui Johann Michael Hess. Atelierul s-a dezvoltat şi a devenit, în 1886, „Fabrica de cântare Hess”, care a pus bazele viitoarei „Balanţa”. Acum, după 120 de ani, tradiţia aparatelor de măsurat dispare la Sibiu.