Un român antrenează trupele nigeriene

„Îngropată sub un morman de dosare şi metal”

Părerea candidaților la președinție despre legalizarea parteneriatului civil

Momentul în care Ludovic Orban își anunță retragerea din cursa pentru Cotroceni

Dezbaterea președinților la Digi 24

Lasconi către Geoană: „Băsescu vă bate şi când nu participă”

Vinul spumant, tot mai cumpărat de români în ultimii ani

Concurență mare la rezidențiat. Jumătate dintre candidați vor ajunge șomeri

Un bărbat turc a fost arestat în Calafat, după ce polițiștii de frontieră au descoperit 10 pistoale în camionul pe care îl conducea

Decizie disperată printre crescători: din cauza secetei, oamenii își vând animalele pe capete

În Nigeria, trupele guvernamentale luptă împotriva organizaţiei teroriste Boko Haram, cea mai temută grupare de pe continentul african.

Trei luni de zile, Ovidiu Olariu a stat alături de militarii nigerieni. I-a învăţat să lupte şi să organizeze misiuni împotriva teroriştilor.

„Acolo nu există cuvântul greşeală. Dacă ai greşit, ai murit, este simplu”, spune el.

Este regula care îi guvernează viaţa în astfel de misiuni. A ajuns aici din Suceava, acolo unde Ovidiu a lucrat ani la rând ca bodyguard. În urmă cu trei ani, bărbatul s-a înscris în Academia de Securitate Internaţională din Israel. O organizaţie cu reguli militare şi antrenamente la limită, în care au fost aleşi şapte din mii de oameni.

După aproape o jumătate de an de antrenamente alături de foşti agenţi de securitate şi militari din legiunea franceză, Ovidiu a primit acceptul de a antrena trupe guvernamentale ale diferitelor state care luptă împotriva terorismului. În Israel, românul este şi gardă de corp pentru milionari ruşi care vin în vizite de lucuru sau pentru diferite staruri de la Hollywood. Nu are voie să le spună numele. Ovidiu Olariu are o singură regulă de respectat: orice pentru viaţa celui pe care îl apără.

În ţară, viaţa românului se schimbă radical. Adrenalina misiunilor de luptă este înlocuită cu liniştea din familie. Fetiţa de 10 ani este cea care îl face pe Ovidiu să spună că întotdeauna, indiferent de pericolul misiunilor din străinătate, meseria de părinte e cea mai importantă. „Este grea, este mult mai greu faţă de ceea ce fac eu”, spune el.