Imaginea tinerilor găsiți decedați în clubul Colectiv râmâne cea mai tristă amintire a anchetatorilor care au făcut tot posibilul să găsească indicii despre cum a pornit focul în acea seară. Sunt tinerii care nu au reușit să ajungă la ușă și să se salveze și au murit pe loc. Polițiștii criminaliști povestesc momentele din acea seară cu lacrimi în ochi.
Darius Lupescu, poliţist Serviciul Omoruri: Scena clubului Colectiv a fost un adevărat carnagiu. Un număr foarte mare de persoane care primeau îngrijiri medicale, erau resuscitate chiar şi pe asfalt, mirosul de carne arsă, fum...
Iulian Boc, poliţist criminalist: Într-o anexă a fabricii Pionierul am găsit foarte multe persoane decedate, mai exact 26 de morţi. Toate aceste cadavre trebuiau să fie identificate. Li s-a acordat fiecăruia câte un număr. Cea mai şocantă imagine a fost cea cu cele 26 de cadavre găsite la faţa locului, erau aşezate pe 2 rânduri. Chiar dacă unul dintre ei ar fi fost un prieten sau o rudă de-a mea nu aveam cum să-i recunosc pentru că aveau mulţi arsuri la nivelul feţei, hainele erau arse, haine erau întinse peste tot. În faţa clubului, în club, în acea cameră, o imagine horor.
Audierile rudelor victimelor din Colectiv au fost făcute cu ambulanţa la uşa secţiei de poliţiei
Iulian Bocu, poliţist Serviciul Omoruri: A trebuit să aducem psiholog în anumite cazuri, să aducem ambulanţă la sediul Poliţiei Capitalei, unde se făceau audierile pentru că nu voiam să avem probleme să leşine vreo persoană. Toată lumea avea nevoie de sprijin. Cel care plângea era imediat îmbărbătat de un alt rănit, de un alt părinte. Nu este o practică să vină ambulanţa la Politia Capitalei, numai că toate aceste persoane care au fost audiate aveau în primul rând nevoie de consiliere. Gândiţi-vă că a trebuit să restituim bunurile pe care le-am găsit în club, ori victimelor, ori familiilor acestora. În momentul în care aceste obiecte personale erau restituite, oamenii ăia aveau un şoc pentru că erau bunuri parţial arse, erau telefoane mobile în care aveau poza celui dispărut.
Darius Lupescu, poliţist Serviciul Omoruri: Au fost persoane, rude, părinţi, fraţi, surori cărora li s-a făcut rău.
Iulian Bocu, poliţist Serviciul Omoruri: A fost un stres emoţional şi pentru noi.
Darius Lupescu, poliţist Serviciul Omoruri: În momentul în care îi completam în declaraţie datele personale, în momentul în care am ajuns la rubrica stare civilă a izbucnit în plâns şi mi-a spus cuvântul ala cu V. Mi-am dat seama că era văduvă. Mi-a povestit că în urmă cu un an îi murise soţul şi acum singurul copil. A fost greu să-i resimt suferinţa. Fiecare poveste avea o tragedie în spate. Îmi amintesc de un tată care intra în detalii şi spunea: copilul meu este olimpic la matematică sau fata mea era arhitect... A fost greu.
Iulian Bocu, poliţist Serviciul Omoruri: Au fost momente pe care, sincer, nu aş vrea să le mai trăiesc vreodată în cadrul niciunui dosar penal. Parcă atât de multe lacrimi nu au curs niciodată în serviciul ăsta. Era un sentiment şi de revoltă că s-a putut întâmpla aşa ceva în România şi pe de altă parte ştiam că trebuie să ne facem treaba exemplar.