Tinerii români stau cu părinţii până la aproape de 30 de ani
Alex este printre puţinii tineri care, până la 25 de ani, s-a mutat în propria casă. Recunoaşte însă că îi era mult mai comod când locuia cu părinţii.
„Înainte, când eram la şcoală, mă ajutau ei cu banii. Imediat după ce am terminat şcoala, am trecut pe forţele proprii şi am făcut bani încât să mă întreţin”, spune el.
Cheltuielile de întreţinere în Bucureşti înseamnă cel puţin 250 euro lunar, spun specialiştii, la care se mai adaugă banii de mâncare şi facturile curente.
„Trebuie minimum 150 de euro pentru chirie, iar pentru întreţinere ar mai înseamna 150 de lei pentru o perioadă de vârf de iarnă şi pentru restul cheltuielilor ar mai avea nevoie de încă vreo 150 de lei”, spune Paul Ancuţa, agent imobiliar.
Tinerii români însă sunt la coada clasamentului când vine vorba despre independenţa financiară. Conform unui studiu Eurostat, fetele se mută de acasă în jurul vârstei de 26 de ani, în timp ce băieţii pleacă şi mai târziu, pe la 30 de ani.
“Chiar şi fata mea a terminat ASE-ul şi nu are loc de muncă. Casele sunt foarte scumpe şi nu poate să-şi permită să ia un credit pe 30 de ani să plătească, să se înhame la ceva”, spune mama unei tinere.
„E şi vina părinţilor şi, doi la mână, eu am început pe şapte milioane, am început, am învăţat şi am crescut uşor, uşor”.
Este un traseu profesional firesc, dar peste care mulţi ar vrea să sară.
„Tinerii îşi doresc de la început să aibă un job foarte bine plătit şi pe o poziţie înaltă. Prea puţini dintre ei acceptă voluntariat, poziţii de junior, poziţii de internship în companii, pentru că ei consideră că odată ce au terminat o facultate sunt eligibili pentru o poziţie de manager”, afirmă Corina Diaconu, specialist în resurse umane.
Nu în ultimul rând, şi comportamentul părinţilor contează.
„Există mai multe motivaţii: una dintre cele mai importante este părintele dominator, care are un comportament toxic faţă de copil, în sensul hiperprotecţiei. Dacă vorbim despre comportamente adecvate de grijă la 10 ani, aceleaşi sunt păstrate, nenegociate, şi la 20 şi la 30 de ani, astfel încât tânărul nu este încurajat să fie independent şi autonom, ci dimpotrivă, să rămână sub aripa ocrotitoare a părinţilor, care ştiu mai bine ce au de făcut pentru el”, este de părere Cristina Fulop, psiholog.
O atitudine care se reflectă în statisticile europene. Media tinerilor de până la 30 de ani fără un loc de muncă este de 33,6 procente. Faţă de Luxemburg, unde procentul este de 19%, în România peste 35% dintre tineri au dificultăţi în găsirea unei slujbe.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
