Tatiana Niculescu Bran, despre Cotroceni: „Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine, să găsești vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu”

Foto: Digi24

„Străbătând culoarele Palatului, înțelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune și cu rele, cât și cultura “baronului” local”, scrie Tatiana Niculescu Bran.

Purtătorul de cuvânt amintește că Palatul Cotroceni a devenit reședința președintelui imediat după 1989 și că instituția mai are încă angajați din vremea când Ion Iliescu era șef de stat.

„Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roșu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic și, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine care acoperă o ușă, să găsești, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu”, scrie ea.

Pe de altă parte, „opulența unor birouri imense și întunecate se combină cu starea precară a instalațiilor sanitare”, arată Tatiana Niculescu Bran.

Ea mai spune că la Palatul Cotroceni, unde angajații muncesc și 10-12 ore pe zi, nu există cantină și „nici măcar un chioșc cu napolitane expirate și Coca-Cola” și descrie procedura complicată prin care se poate bea un pahar cu apă: „Dacă ți-e sete, formezi un număr de interior și cineva sosește cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă și un pahar. “Permiteți să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) și v-am adus apa. Vă rog să semnați acest bon.” Și semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de... o sticlă cu apă”.

Tatiana Niculescu Bran vorbește și despre cât de greu este să schimbi lucrurile: „Cei care au lucrat prin birourile președinției de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacție această coregrafie a stăpânirii. Când e să clintești birocrația locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajați ai administrației (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îți dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiții atât de complicate încât te lași păgubaș”.

„Străbătând culoarele Palatului, înțelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune și cu rele, cât și cultura “baronului” local. Înțelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administrației (prezidențiale și nu numai), de “debaronizare” la toate nivelurile, și de așezare în prezentul secolului XXI”, conchide purtătorul de cuvânt.