Şase crime asemănătoare cazului Elodia, invocate de acuzare în dosar

Procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care l-au trimis în judecată pe poliţistul Cristian Cioacă pentru uciderea soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu, au ataşat la dosar şase cazuri în care principalii suspecţi au fost condamnaţi pentru omor chiar dacă anchetatorii nu au reuşit să descopere cadavrele victimelor, potrivit unor oficiali ai Ministerului Public.

Aceste precedente judiciare sunt folosite de procurori pentru a obţine condamnarea lui Cristian Cioacă pentru omor deosebit de grav.

"Prin aceste dosare, care au fost strânse din ţară de procurorii care au finalizat ancheta în cazul lui Cristian Cioacă, urmărim să scoatem în evidenţă practica judiciară în astfel de cazuri, în care, deşi nu există cadavrul victimei, făptaşul este totuşi condamnat pe baza altor probe", spune procurorul Marius Iacob, şeful Secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Marius Iacob este procurorul care a instrumentat iniţial "cazul Elodia" şi primul care l-a acuzat pe Cristian Cioacă de omor deosebit de grav.

În 2007, când Elodia Ghinescu figura încă pe lista persoanelor dispărute, Iacob a anunţat public faptul că, în opinia lui, Cristian Cioacă a ucis-o pe aceasta în apartamentul conjugal, după care a dus cadavrul în cadă, unde l-a tăiat în trei, apoi a transportat bucăţile cu maşina şi le-a îngropat într-un loc necunoscut.

Şase crime asemănătoare cazului Elodia

Cel mai cunoscut dosar pus astfel în discuţie de procurori este cel al criminalului în serie Gheorghe Toma din Arad, zis Tomiţă, în cazul căruia, până la vârsta de 71 de ani, când a intrat din nou la închisoare, au fost probate cinci crime.

Ucigaşul Tomiţă a stat la închisoare în perioada 1973 - 1988 pentru un dublu asasinat, după care, până în 2012, când a ajuns din nou după gratii pentru omor, a ucis un cetăţean italian, şi-a omorât propria fiică, apoi şi-a asasinat şi concubina.

Pentru ultimele două omoruri, Gheorghe Toma a fost condamnat, anul trecut, cu toate că trupurile celor două femei, ucise în 1997 şi 1998, nu au fost niciodată găsite. Procurorii au demonstrat că, după ce şi-a ucis victimele, Toma le-a tăiat în bucăţi pe care le-a ambalat în sacoşe din material plastic şi le-a aruncat în canalul Mureşel.

Ca şi în cazul Elodiei Ghinescu, până să fie declarate decedate, cele două victime au făcut obiectul unor dosare de dispariţie.

Un al doilea caz invocat de procurori este cel al braşovenilor Iosif Cimpoieru şi Ioan Năftăilă. Cei doi au fost condamnaţi în 1998 pentru uciderea cu bestialitate a unei fetiţe în vârstă de nouă ani din Făgăraş.

Crima s-a produs, potrivit rechizitoriului, la 3 octombrie 1994. La data respectivă, cei doi bărbaţi băuseră de supărare că se certaseră cu soţiile, la locuinţa unuia dintre ei. La un moment dat, fetiţa, care locuia în vecini, le-a bătut la uşă, pe motiv că dorea să împrumute nişte zahăr.

Cimpoieru a violat-o, după care l-a invitat şi pe amicul său de pahar, Ioan Năftăilă, să întreţină relaţii sexuale cu fata. Pentru că acesta a constatat că victima este doar un copil, fiind şi plină de sânge, a refuzat. El i-a explicat însă lui Cimpoieru că, în urma violului, victima se va duce la Poliţie şi, prin urmare, aceasta trebuie ucisă.

Ulterior, Iosif Cimpoieru a omorât copilul şi, ajutat de prietenul său, a aruncat cadavrul în râul Olt. Corpul fetiţei nu a putut fi găsit.

Iosif Cimopieru a primit 18 ani de închisoare, în timp ce Năftăilă a fost condamnat la doi ani, pentru favorizarea infractorului.

Procurorii au adus în atenţia magistraţilor care îl judecă pe Cioacă şi cazul soţilor Zsolt şi Tunde Maria Bocskai din Harghita, care, în decembrie 2006, au ars în sobă cadavrul fiicei lor, în vârstă de trei ani, pe care bărbatul a ucis-o în bătaie.

Din rechizitoriu reiese că, pentru a distruge complet trupul fetiţei, mama acesteia a aruncat peste cadavru mai multe bucăţi de slănină. Cei doi au primit câte 23 de ani de închisoare pentru omor calificat.

Al patrulea caz invocat de procurori este condamnarea nemţeanului Marin Nechifor, în octombrie 1991, acesta fiind judecat pentru uciderea tatălui său, Pavel Ciurcă, la mijlocul lunii iunie a aceluiaşi an.

Conform anchetatorilor, Marin Nechifor şi-a omorât părintele în faţa unuia dintre fraţii săi. Mai mult, în timp ce-l sugruma pe bătrân, ucigaşul i-a cerut fratelui să numere până la 300. Conform rechizitoriului, bărbatul a murit înainte ca numărătoarea să ajungă la 40.

Ulterior, ajutat de rudele sale, criminalul a distrus complet cadavrul victimei. Trupul lui Pavel Ciurcă a fost îngropat iniţial lângă albia râului Ozana, după care a fost dezgropat, stropit cu motorină, presărat cu bucăţi de slănină şi incendiat.

Resturile au fost apoi aruncate în apele râului, de unde nu au mai fost recuperate. Marin Nechifor a primit o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru omor calificat.

A cincea crimă ataşată la dosarul lui Cristian Cioacă a fost comisă în iulie 2001 de Nicolae Romeo Chelaru, un fost factor poştal din Cugir. Potrivit procurorilor, pe parcursul anului 2000, când lucra ca factor poştal, Chelaru a avut o serie de necazuri la serviciu după ce a înşelat mai multe persoane cărora trebuia să le predea pensia şi a cheltuit în interes personal taxele pentru abonamentul TV, achitate de peste o sută de persoane.

După ce şi-a pierdut serviciul, la începutul lunii iulie 2001, Chelaru i-a cerut unui bărbat, Valer Cornel Picu, să-i împrumute 500 de dolari. Picu a venit acasă la Chelaru pentru a discuta termenii împrumutului şi l-a anunţat pe fostul poştaş că îi dă banii numai dacă cel împrumutat garantează cu locuinţa.

Pentru că acesta din urmă a refuzat, Picu s-a ridicat de pe scaun şi a pornit decis către uşă, intenţionând să plece. În acel moment, Chelaru s-a repezit către Picu şi l-a prins de borseta în care ţinea banii. Cei doi s-au luat la bătaie, iar Chelaru l-a lovit în cap pe adversarul său, o singură dată, cu o sticlă. Picu s-a prăbuşit inconştient la pământ, iar Nicolae Romeo Chelaru a constatat că acesta este mort.

După ce a luat din borseta victimei 700 de dolari şi 3.000 de mărci, Chelaru a dus cadavrul în cadă, unde, după ce l-a tăiat în bucăţi, l-a ambalat şi l-a transportat cu maşina până pe malul unui râu. Acolo, el a ars corpul lui Picu, apoi a strâns cenuşa acestuia şi a aruncat-o în apă. Fostul poştaş a primit o condamnare de 19 ani de închisoare.

Cea de-a şasea crimă invocată de procurorii Parchetului instanţei supreme a avut loc la începutul lunii februarie 1992, într-o familie din Hunedoara. Conform anchetatorilor, Gheorghe Gerebeneş şi Aurelia Nonu trăiau în concubinaj şi aveau şase copii. Dintre aceştia, Gerebeneş o ura teribil pe Ana Maria Nonu, despre care credea că nu este copilul lui.

În iarna lui 1992, mama copiilor a intrat la închisoare, iar bărbatul a rămas să aibă grijă singur de aceştia. Într-o noapte, bărbatul s-a trezit şi a ucis-o pe Ana Maria Nonu în timp ce aceasta dormea, după care, ajutat de doi dintre fiii săi, în vârstă de 13 şi respectiv 12 ani, pe care i-a ameninţat cu moartea, a dus cadavrul în grajd, unde l-a ars şi l-a îngropat.

Câteva săptămâni mai târziu, Gerebeneş a vândut casa şi s-a mutat cu cei cinci copii într-o altă locuinţă din Hunedoara. Înainte să plece, el a dezgropat cadavrul şi a mutat resturile acestuia în şura noii locuinţe. Pentru a nu trezi suspiciuni din parte cunoscuţilor, Gheorghe Gerebeneş le-a spus tuturor că Ana Maria a fugit de acasă sau a fost răpită.

Autorităţile au fost alertate abia în 1997, când Aurelia Nonu a fost eliberată, iar cei doi băieţi i-au povestit cele întâmplate. Gerebeneş le-a declarat magistraţilor că este nevinovat şi că, în realitate, copilul ar fi murit de moarte bună, fiind îngropat ulterior de către fraţii săi. El a fost acuzat de omor calificat şi condamnat la 17 ani de închisoare.