Reporteri Digi24 Timișoara: „România are nevoie de Digi24 așa cum vestul țării are nevoie de Digi24 Timișoara”

Cum se vede meseria de jurnalist prin ochii reporterului?

Meseria de reporter înseamnă provocări, multe ore de muncă, socializare, privilegiul de a afla primul informația. E o meserie atipică, poate una dintre cele mai frumoase din lume. Nicio zi nu seamănă cu alta, trebuie să ai puterea de a lua o decizie în doar câteva secunde, pentru că în fiecare minut apare câte o știre. Ai ocazia să cunoști oameni frumoși, oameni cu o poveste de viață fabuloasă. În acelasi timp, tot timpul ești în primul rând. Treci peste boală, caniculă sau frig, orele nedormite sau problemele personale, pentru că știi că acasă sunt telespectatorii, care la finalul zilei lor de lucru se bazează pe tine, se bazează pe Digi24, pentru informații corecte și concrete.

Care a fost cea mai inedită postură în care ai fost pus în ultimul an?

Inedită e fiecare corespondență pe care am realizat-o de peste graniță, indiferent că a fost vorba de Serbia sau Ungaria. În urmă cu câteva săptămâni, a trebuit să plecăm în Serbia pentru o corespondență despre scandalul laptelui cu aflatoxină. Trebuia să discutam cu oamenii, doar ca eu nu cunosc limba sârbă, astfel că m-am bazat pe engleză. Din nefericire pentru mine, sârbii nu sunt cei mai buni vorbitori de limba engleză, astfel că a trebui să găsim calea de mijloc. La finalul zilei, pe post a apărut reportajul, în colțul din stânga scria “Vârșeț, Serbia”, iar toate persoanele intervievate vorbeau limba maghiară. Era singura limbă pe care o cunoșteam atât eu, cât și ei.

Au existat și momente în care ți-ai fi dorit să faci altă meserie?

În zilele când toate ușile instituțiilor ți se închid în nas, când până și geamurile sunt ferecate, când nici măcar la telefon nu dai de oameni, e imposibil să nu te întrebi oare cum sunt alte meserii. Există și reversul medaliei, atunci când îți vezi munca la televizor, când vezi că știrile sau reportajele tale sunt preluate de toate celelalte televiziuni, când primești telefoane de mulțumire, atunci uiți de toate supărările și necazurile.

Care a fost cel mai greu reportaj filmat în ultimul an?

Cel mai greu material realizat a fost chiar zilele trecute, tot peste graniță, de data aceasta în Ungaria. Subiectul era posibila revărsare a Dunării în mai multe orașe mari din Ungaria. Nu am stat decât 36 de ore, am pus tot sufletul în materiale, m-am zbătut, dar mi s-a rupt sufletul când am primit un telefon prin care eram anunțat că misiunea noastră s-a încheiat acolo, că trebuie să ne întoarcem de urgență în Timișoara fiindcă e nevoie de noi ”acasă”. Aș fi dat orice să mai stau, mai ales că eram uluit de intervenția autorităților maghiare, de cât de rapid se mobilizaseră, pe când la noi toate inundațiile au prins autoritățile nepregătite.

Dar cel mai frumos?

Sunt mai multe materiale în care am investit timp, energie, suflet și tot talentul disponibil, începând cu câteva reportaje pe zona economică, continuând cu dezvăluirile din instanță și terminând cu nenumăratele probleme de pe tronsoanele de autostradă din vestul țării. Dar mai presus de toate e un reportaj despre o împăcare istorică, între un pilot american și comandantul sârb (de naționalitate română) care l-a doborât, în timpul războiului din Kosovo. Dacă în timpul conflictului armat erau dușmani, în fața camerelor de filmat, cei doi s-au reîntâlnit și s-au iertat reciproc.

Cum a fost primul an de Digi24 Timișoara?

Primul an a fost dinamic. Am descoperit împreună cum arată o televiziune serioasă, cu materiale corecte, imparțiale, bine prezentate. Cred că România are nevoie de Digi24 așa cum vestul țării are nevoie de Digi24 Timișoara.

MARIA ROHNEAN-reporter Digi24 Timisoara- „Paradoxal, nu-mi place munca uşoară. Nu mai e satisfacţie la final. Şi cred că e una dintre calităţile pe care trebuie să le aibă un reporter la Digi24 Timişoara.”

Cum se vede meseria de jurnalist prin ochii reporterului?

Prin ochii reporterului, meseria de jurnalist se vede ca o provocare. Mi-au plăcut tot timpul provocările, deşi nu rare au fost momentele în care obstacolele aproape m-au făcut să renunţ. Şi totuşi n-am făcut-o, deoarece un moment dificil, odată depăşit, se transformă într-o experienţă de viaţă, una care te face să mergi mai departe.

Care a fost cea mai inedită postură în care ai fost pusă în ultimul an?

O postură inedită în care am fost nevoită să fiu pusă, s-a transformat până la urmă într-una dintre cele mai frumoase din cele trăite la Digi24 Timişoara. Am filmat într-un sat aproape uitat de lume în judeţul Hunedoara, unde după luni de zile, oamenii de acolo au avut bucuria de-a fi trataţi de un medic. Totul în urma unui reportaj realizat de colegii mei. Am văzut bucuria din ochii lor, ba chiar am urcat până la casa unuia dintre localnici, care urma să fie consultat de medic. Am simţit atunci că Digi24 Timişoara şi-a făcut încă o dată datoria de a fi alături de oameni...

Au existat și momente în care ți-ai fi dorit să faci altă meserie?

Sunt foarte dese momentele în care-mi doresc să fac altceva. Atunci când munca pentru ca ştirea să iasă perfect e aproape imposibilă. La finalul unei lungi zile însă, când cu răbdare şi determinare, imposibilul devine posibil, gândul că aş putea să fac altceva dispare de parcă nu mi-ar fi venit niciodată în minte...

Care a fost cel mai greu reportaj filmat în ultimul an?

În fiecare zi e greu. Paradoxal, nu-mi place munca uşoară. Nu mai e satisfacţie la final. Şi cred că e una dintre calităţile pe care trebuie să le aibă un reporter la Digi24 Timişoara. Reporterii n-ar trebui în primul rând să fie afectaţi de ştirile pe care le realizează. Deşi mi-am păstrat obiectivitatea şi seriozitatea, a fost un moment când n-am putut să nu simt. Ocupându-mă de „sănătatea” românească văd deseori oameni şi fapte în faţa cărora atât sistemul cât şi jurnaliştii sunt neputincioşi. Este vorba despre boli şi bolnavi. Cel mai greu a fost când am realizat un reportaj despre o persoană care urma să fie diagnosticată cu cancer pulmonar. Ştia că a greşit neavând grijă de sănătatea lui, dar era prea târziu...Pentru jurnalistul din mine era cazul pe care trebuia să-l prezint pentru a trage un semnal de alarmă pentru toti ceilalti.

 Dar cel mai frumos?

Pe lângă reportajul filmat la Hunedoara, am avut o zi de care-mi amintesc cu cel mai mare drag. În ziua şi noaptea de Revelion am muncit, fără pauză, 20 de ore. A fost atât de intens însă, încât n-am simţit oboseala. Am avut ediţii speciale cu live-uri din mijlocul evenimentelor, am avut grijă să informăm telespectatorii despre toate incidentele petrecute în oraş. Deşi m-am odihnit doar trei ore satisfacţia că totul a ieşit bine, în final, mi-a fost suficienta.

Cum a fost primul an de Digi24 Timișoara?

Primul an a fost unul greu şi frumos în acelaşi timp. Au fost multe schimbări, atât în grilă, cât şi în modul de abordare a ştirilor. Toate menite să fim mai aproape de oameni. Ne-am străduit şi sunt convinsă că în mare măsură am reuşit, să fim primii de la care telespectatorul află ştirile cu adevărat importante pentru fiecare dintre noi. Nu contează cât de mult am muncit sau cât de greu a fost, pentru intreaga echipa, important este ca am fost mereu acolo unde trebuie, atunci când a fost nevoie.Sunt pregatita pentru un nou an, la fel de plin de evenimente, stiri si reportaje care sa le aduca celor de acasa actualitatea in direct. Aici, la Digi24 Timisoara.