Răzvan Theodorescu, despre Crin Antonescu: „Poate să fie președintele unei scări de bloc”
Academicianul Răzvan Theodorescu ne surprinde cu umorul cu care își amintește despre lucrurile bune, dar și despre cele care i-au lăsat un gust amar.
„Eu nu trezesc pasiuni, eu trezesc resentimente sau partizanate fără limită. Unii spun: sunt fanul dumitale, alţii spun:eşti un ticălos, dar nu-mi place că nu-mi spun asta direct, în faţă”, spune el.
Academicianul amintește că, timp de mulți ani, nu a avut voie să fie profesor, chiar dacă știam că acesta este darul său.
„25 de ani am făcut cercetare și, când am fost în învățământ, în anii ț90, am putut să mă refer la opera mea scrisă, la greșelile pe care le-am făcut în cercetare, am încercat să-i duc în meandrele gândirii mele și cred că am reușit”, spune academicianul.
A intrat la facultate când avea 16 ani. La dorința părinților, s-a pregătit pentru medicină, dar istoria a rămas pasiunea sa. Chiar de ziua sa, un consiliu de familie s-a reunit pentru a-i decide cariera, medicii din familie i-au convins pe părinții săi să-și schimbe planurile. Prin urmare, Răzvan Theodorescu a dat la istorie. A fost însă dat afară, timp de doi ani.
„În viaţa mea am primit câteva lovituri, una dintre ele este darea mea afară din Universitate pe motiv că ascultam muzică de care era interzisă şi pentru că aş fi făcut parte dintr-un grup spiritualist care discuta geopolitică, asculta Wagner şi citea Ion Barbu,” spune Răzvan Theodorescu.
„Studentul” de pe șantier
Răzvan Theodorescu a vorbit, la „Conversații esențiale”, și despre începuturile carierei sale de muncitor, din cei doi ani cât nu a fost lăsat la Universitate.
„Am mers și am legat fiare la Sala Palatului”, își amintește el. Răzvan Theodorescu spune că a avut mult de învățat în acea perioadă, inclusiv de la muncitorii care lucrau pe șantier și care veneau la el să le scrie scrisori pentru acasă, pentru că fie nu știau să scrie, fie scriau foarte greu.
„S-a întâmplat de câteva ori să vină nişte turişti care se uitau la construcţiile care se înălţau. Şeful mi-a zis - du-te tu, studentule, şi vorbeşte cu ei. Aşa mi se spunea printre muncitori - studentul. Aveam o cască pe cap, aveam păr mult pe atunci, o pufoaică şi m-am dus, le-am explicat în franceză, engleză tot ce au dorit să afle şi la final mi-au spus - Dumneata eşti muncitor? - Da, le-am răspuns. Dar ce bine pregătiţi sunt muncitorii în România, ce bine vorbesc franceza, engleza,” își amintește el.
„Pentru mine, salvarea a fost muzica, mergeam în pufoaică la Biblioteca Centrală de Stat și ascultam muzică”, mai spune Răzvan Theodorescu.
A fost reprimit în facultate după doi ani, când toată familia își pierduse speranța.
La fel cum a fost fermecat de profesorii săi, în vremea studenției, Răzvan Theodorescu spune că și el a reușit să facă același lucru cu studenții săi. Își amintește că, după ce a fost numit ministru, i-a asigurat pe elevi că nu va renunța la ei, moment în care aceștia au izbucnit în urale și și-au aruncat în sus căciulile și fularele. „Mi-au dat lacrimile”, povestește el.
Răzvan Theodorescu a vorbit și despre mandatul său de șef al Radioteleviziunii Române și a spus că în acea perioadă în care „făcea istorie”, Ion Iliescu nu s-a implicat în activitatea sa. „Singura lui problemă era monarhia”, își amintește el.
„Mi s-a spus că sunt machiavelic”
Academicianul a povestit și despre un episod petrecut după venirea minerilor și căderea guvernului condus de Petre Roman: „Regret că într-o împrejurare a venit la mine o importantă disidentă, a spus că vrea să facă un apel la concordie”. Răzvan Theodorescu spune că a lăsat-o să vorbească la TVR, pentru că era o persoană cu influență, iar aceasta a făcut apel la grevă generală.
„Apoi mi s-a spus că sunt machiavelic”, își amintește el.
Răzvan Theodorescu spune că a intrat în politică cu dorința de a face legi pentru salvarea patrimoiului cultural romanesc.
„Am fost întrebat dacă nu vreau să fiu ministru al Culturii și am spus că nu. Aveam motivele mele. Mi s-au pus apoi pe o listă, nu de către Ion Iliescu, de către altcineva, posibilii miniștri dacă nu acceptam eu, oameni foarte onorabili, dar care eram convins că nu pot să facă ce aș fi putut să fac eu. Și atunci am spus: da, accept, dar adăugați și Cultele”, își amintește Răzvan Theodorescu.
Academicianul spune că, în prezent, când România trece printr-o perioadă de „mitocanizare”, un om de cultură trebuie să fie cât mai echidistant, fără partizanate politice.
Cea mai mare greșeală a lui Victor Ponta, propunerea ca șeful PNL să devină președintele României
„Mie nu mi-e simpatic deloc șeful statului actual, și o spun public, dar când face un lucru bun, trebuie să semnalez”, spune el.
„Am o simpatie, ca om de stanga, pentru guvernul actual, dar când face câte o prostie prim ministrul Ponta -și mai face, slavă Domnului .... Prostia cea mai mare a fost această incredibilă propunere ca șeful Partidului Liberal să fie președintele României. El poate să fie președintele unei scări de bloc, al unui comitet de părinți, cam asta e tot ce se poate.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
