Povestea trupei Goodbye to Gravity
„Nu suntem cifre, suntem liberi, suntem atât de vii
Iar ziua în care cedăm e ziua în care murim”.
Refrenul piesei „The day we die” poate părea o stranie premoniție. Nu este însă decât o piesă manifest care definește stilul formației Goodbye to Gravity: o coliziune a două lumi care la o primă vedere nu par să aibă nimic în comun. Adio, gravitație! este tocmai un îndemn pentru a sfida regulile și ideile preconcepute. Un îndemn urmat de sute de fani, prezenți la concertul de lansare al celui de-al doilea album al trupei: Mantras of war.
Vlad Bușcă, reprezentant casă de discuri: „Pentru o trupă ca Goodbye to Gravity să strângi 3-400 de oameni la un concert era ceva extraordinar”.
Vlad Bușcă este reprezentantul casei de discuri cu care trupa tocmai semnase un contract pentru promovarea noului album. A fost unul dintre cei prezenți la concert.
Vlad Bușcă, reprezentant casă de discuri: „Albumul era foarte bine produs. Au depus foarte mult efort în producția lui, au mixat undeva într-un studio din Grecia unde au mixat foarte mulți artiști mari, de asemenea masteringul l-au făcut într-un studio foarte bun. Ce să zic? Pe partea audio suna excelent, în nici un caz nu suna ca o trupă românească, e comparabil cu producțiile bune de afară”.
Cristi Chirculescu, jurnalist: „Lumea nu înţelege, era ziua lor. 30 octombrie trebuia să fie ziua lor, au muncit de le-au sărit capacele şi s-a lucrat la discul ăsta foarte mult”.
Cristi Chirculescu îi ştia pe membrii formaţiei încă de la început. În anul 2011, componenții trupei Thunderstorm și Andrei Găluț, solist vocal și câștigător al unui concurs de talente, și-au unit forțele. Aşa s-a născut Goodbye to Gravity. În anul 2012 au scos primul album. Discul a câştigat două premii: cel mai bun debut și cel mai bun album metal.
Cristi Chirculescu, jurnalist: „Din punctul meu de vedere erau una din trupele cele mai bune în momentul ăsta, puteau să fie headlineri foarte buni la nişte spectacole, dar noi avem foarte mult de împins în România curentul ăsta de muzică rock care a fost puţin cam pus deoparte în ultimii ani”.
Cosmin Neculau, prieten toboşar Bogdan Lavinius: „În general totul se făcea din banii trupei, nu prea existau sponsorizări, oricum muzica rock nu are o piaţă de desfacere atât de bine reprezentată la noi şi atunci, cam toate trupele care cântă rock sunt rugate să îşi finanţeze din bani proprii.
Pur şi simplu ajung să cânte doar de dragul de a cânta prin diverse cluburi de acest gen”.
Fiecare din membrii trupei avea și un job de zi. Erau fie arhitecți, publicitari sau IT-iști. Banii câștigați la serviciu îi investeau în muzică.
Cosmin Neculau: „Nici nu era greu să observi - Bogdan, tot timpul când vorbeşte de muzică îi sclipesc ochii. Chiar se vede că are o pasiune intensă şi nu o ascunde şi face tot posibilul să-şi urmeze această pasiune. E... este genul de om care... când îşi pune ceva în minte nu... face tot posibilul să realizeze proiectul respectiv. El se agita foarte mult şi pentru albumul acesta.”
A doua zi după concertul din Clubul Colectiv, trupa Goodbye to Gravity trebuia să ajungă la Craiova, a doua oprire din turneul de promovare. N-au mai ajuns. Mihai Alexandru și Vlad Țelea și-au pierdut viața în incendiu iar viitorul trupei a rămas în stare de imponderabilitate.
Vlad Bușcă, reprezentant casă de discuri: „Nu cred că se va mai putea face ceva. Cei doi chitariști au murit, ceilalți trei nu se știe în ce stare sunt și cum vor supraviețui după aceea și cum va fi viața lor. Probabil că va fi traumatizant”.
Cristi Chirculescu, jurnalist: „Sunt un pic...îmi pare foarte rău că ziua lor s-a stricat şi s-a stricat ziua multora. Poate acum muzicienii sau oamenii din industria asta o să se adune şi o să se gândească bă unde am greşit cu toţii, pentru că am greşit cu toţii şi în presă şi în industria muzicală şi ne-am făcut că plouă cum se spune şi am zis lasă că merge, măcar reuşim să facem ceva şi uite că tot lăsând şi făcând compromisuri s-a ajuns la nenorocirea asta”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
