O canonizare istorică - aşa ar putea fi numită proclamarea sfinţeniei Papei Ioan Paul al II-lea, primul Suveran Pontif care a vizitat România după căderea comunismului. Karol Wojtyla devenea în 1978 primul papă din afara Italiei în mai bine de 400 de ani de istorie a Bisericii Catolice. Iar acum, este primul Suveran Pontif sanctificat după numai nouă ani de la moarte.
Vaticanul a stabilit şi o altă premieră: alături de el, în aceeaşi zi va fi sanctificat un alt papă - Papa Ioan al XXIII-lea. Potrivit teologilor catolici, cei doi Suverani Pontifi stau alături ca doi giganţi ai credinţei în furtunosul secol XX.
16 octombrie 1978 - o zi care urma să schimbe destinul omenirii la sfârşitul secolului al XX-lea. Karol Wojtyla, un cardinal din Polonia comunistă, era ales în fruntea Bisericii Catolice. Anunţul alegerii a fost primit cu entuziasm de zecile de mii de credincioşi adunaţi în Piaţa Sfântul Petru de la Vatican.
Născut la Wadowice, un oraş din sudul Poloniei, la 18 mai 1920, Karol Josef Wojtyla era cel de-al treilea copil al unei familii de polonezi cu puternice înclinaţii religioase.
De mic s-a dovedit a fi un caracter voios, sportiv, pasionat de limbi străine, dintre care va ajunge să stăpânească 12. O abilitate care se va dovedi a fi extrem de utilă viitorului Suveran Pontif.
În 1948 devine preot, iar zece ani mai târziu este numit episcop de Cracovia. Peste alţi nouă ani, Karol Wojtyla ajungea cardinal prin decizia Papei Paul al VI-lea, devenind astfel eligibil pentru tronul Sfântului Petru, ceea ce s-a şi întâmplat în 1978.
Zguduie temeliile comunismului
Alegerea lui Ioan Paul al doilea în fruntea bisericii romano-catolice s-a dovedit a fi una providenţială. Prima călătorie oficială a fost tocmai în Polonia, ţara de origine a noului Suveran Pontif. Sute de mii de polonezi au venit atunci să-l întâmpine, în plin regim comunist.
„Fiecare om merge înainte, înainte spre viitorul lui, pentru că omul este o fiinţă raţională şi liberă, este o fiinţă conştientă şi responsabilă”, le-a spus Papa Ioan Paul al II-lea compatrioților săi ale căror libertăți erau îngrădite de regimul comunist.
Prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea a provocat un adevărat cataclism în lagărul sovietic. Sub influenţa lui s-a născut câţiva ani mai târziu Solidaritatea, o uriaşă mişcare de rezistenţă faţă de tirania comunistă. Au urmat decenii întregi de voiaje apostolice. În cei 27 de ani de pontificat, Papa Ioan Paul al II-lea a călătorit în aproape 130 de ţări.
Pe de altă parte, hotărârea sa de a lupta cu dictatura comunistă l-a adus foarte aproape de moarte în 1981, când un turc l-a împuşcat chiar în Piaţa Sfântul Petru. Atentatul a eşuat, iar Sfântul Părinte a avut puterea de a-şi vizita şi, mai mult, de a-şi ierta atacatorul.
România, grădina Maicii Domnului
În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut o altă vizită istorică: când a pus piciorul pe pământ românesc, el a devenit primul Suveran Pontif care a vizitat o ţară majoritar ortodoxă.
„România, ţară-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Centrală şi cea Orientală; România, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de Grădină a Maicii Domnului”, le-a spus Papa Ioan Paul al II-lea miilor de credincioși români care veniseră să-l întâmpine.
Vizita de la Bucureşti avea să deschidă o nouă epocă în relaţiile dintre Catolicism şi Ortodoxie, la aproape 1.000 de ani de la Marea Schismă din 1054.
Ioan Paul al II-lea a murit în 2005, la 84 de ani, după ani întregi de luptă cu boala. Sute de mii de oameni s-au adunat la funeraliile sale, dar şi 70 de preşedinţi şi prim-miniştri, alături de patru regi şi cinci regine. Încă de atunci, credincioşii au cerut să fie ridicat imediat în rândul sfinţilor.
Alături de Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a hotărât să-l canonizeze la 27 aprilie şi pe unul dintre cei mai mari predecesori ai săi, Papa Ioan al XXIII-lea. Numele lui Ioan al XXIII-lea va rămâne în istorie ca Suveranul Pontif ce a iniţiat cel de-al Doilea Conciliu al Vaticanului, care a reafirmat bazele credinţei catolice, dar a însemnat în acelaşi timp şi o dublă deschidere, către bisericile ortodoxe şi lumea modernă.