Foto: Opinia studențească
„Spiritul ei s-a născut în 1974, la Iași, dintr-o mînă de oameni c-un entuziasm nebun de frumos, care nu știau împotriva cui luptau, ci doar își strigau pasiunile, se revoltau și izbeau cu atitudine în tastele mașinii de scris. S-a născut din condeiul inginerilor, istoricilor, filosofilor, istoricilor și medicilor care, pe la vreo 20 și ceva de ani, aveau idei și opinii pe care nu voiau să le țină la sertar”, scrie Laura Păuleț, directorul Opiniei studențești, într-un editorial aniversar.
„Presa studențească era o insulă de libertate și de îndrăzneală într-un context în care presa era gîtuită de cenzura comunistă. Nu se știe foarte bine cum de le-a fost îngăduit studenților această rebeliune tipărită-n plumb, se spune că ar fi fost tolerată tacit, iar „elitele” lăsate-n umorul lor numai de ei înțeles”, continuă directorul revistei Opinia studențească.
Foto: Opinia studențească
Dumitru Constantin, primul redactor-șef, povestește că, în primii ani, „Opinia” a avut o predominantă istorică.
„Aveam texte scrise de filologi și istorici, dar predominant spre ușor agresiv despre istoria Basarabiei și a Bucovinei, ca teritorii vremelnic ocupate. Erau texte cu atitudine, destul de dure, și în urma lor apăreau note de protest ale Guvernului, se lăsa cu scandal pe la București. Am fost odată chemat de un tovarăș important al epocii, în capitală, ne-am închis în biroul lui, a dat tare radioul și mi-a zis: „dați-i înainte că voi sînteți studenți”. M-a certat cu voce tare și m-a încurajat în șoaptă. Îl chema Petre Andrei”, își amintește Dumitru Constantin, într-un interviu acordat, după 40 de ani, tinerilor jurnaliști de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Acum, după patru decenii de activitate, Opinia studențească apare săptămânal, în 5.000 de exemplare, și se distribuie gratuit în campusurile studențești din Iași.