I se spune „Sfinxul din Chilia”. Pentru gândirea lui curată, pentru devotamentul şi iubirea de patrie. Pentru sacrificiul lui. Nicolae Nica a fost înrolat în armată în 1939 şi un an mai târziu, în cel de-al Doilea Război Mondial, a luptat pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei.
În 1943, a fost dat dispărut în timpul luptelor. Era formula oficială din care rudele trebuiau să priceapă că omul a fost ucis sau a căzut prizonier. În cazul lui, ultima variantă. Timp de cinci ani a cunoscut ororile din lagărele ruseşti.
„Perioada de prizonierat pe nea Nica l-a marcat foarte tare şi i-a schimbat, probabil, destinul sau poate l-a îndrumat, mai degrabă, spre destinul pe care l-a urmat mai târziu”, spune Valeru Ciurea, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
Un destin care a însemnat realizarea unui muzeu păstrător al trecutului, al amintirilor şi al tradiţiilor. În satul natal, Nicolae Nica a creat un muzeu al obiectelor din gosopdăria tradiţională românească.
„Trebuie lasat ceva dur, ceva care sa ramâna peste veacuri urmaşilor. Ce lăsăm urmaşilor? De-aia am căutat sa fac osul. Am cautat sa fie cel mai dur material, pe care l-am lucrat și l-am cizelat eu”, explică Nicolae Nica.
„Este bunicul pe care eu nu l-am avut și pe care ar trebui să-l aibă toți copiii, cel care să-i învețe frumosul, să-i învețe binele și să-i învețe ce e mai important, patriotismul” este de părare Valeriu Ciurea.