Născut în România. Față de 1989, salariile și pensiile au crescut, alocațiile copiilor sunt la fel de mici
Fragil, neajutorat, dependent de ajutorul celor din jur. Aşa vine pe lume fiecare dintre cei 200.000 de copii născuţi anual în România. Din ce în ce mai puţini de la an la an, în familii mai bogate sau mai sărace. La oraş sau la sat. Cu şanse mai mari sau mai mici în viaţă, copiii sunt viitorul. Numai că România nu este ţara care să le ofere totul. Şi astfel, îşi sabotează propriul viitor.
„Copilul nu este un bun social. Vă dau trei date, comparativ cu 1989. Producem cam cu 20 la sută mai mult, salariul mediu pe economie e cam cu 25 la sută mai mare, pensia medie este cu 50 la sută mai mare și ghiciți cum e cum alocația pentru copii. Alocația pentru copii e cam o treime din ce era în 1989. Și asta spune totul despre ce a însemnat voința politică și ce au însemnat prioritățile. Copilul nu a fost niciodată o prioritate până acum”, afirmă sociologul Mihnea Preotesi.
Alocaţia actuală este de 42 de lei pe lună. Din cei aproape patru milioane de copii care trăiesc în România, în jur de 20.000 ştiu ce înseamnă sărăcia extremă. Familiile din care provin trăiesc cu mai puţin de 400 de lei pe lună, la fel ca în ţările sărace din Africa sau Asia. Asta dacă reușesc să treacă de vârsta de un an. Căci România este în acelaşi timp şi ţara cu cel mai ridicat nivel al mortalităţii infantile din Europa: aproape două mii de cazuri anual. Trist record pentru o ţară europeană.
„Din păcate asistăm la o polarizare destul de mare. Avem copii care trăiesc în familii în care au condiții foarte bune, în special în mediul urban, copii care au tot ce le trebuie și în extrema cealalată avem copii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă, în special în mediul rural, fără acces la apă curentă, fără acces la resurse minimale, copii care sunt între cei care se îmbolnăvesc mai repede, sunt dintre cei care nu se dezvoltă fizic și psihic corespunzător”, spune sociologul Marian Preda.
Violeta Dincă, mamă a trei copii, face parte din prima categorie. Trăieşte în Bucureşti, are un venit mulţumitor, cât să le să asigure tot ceea ce le trebuie celor trei copii ai ei.
„Provocarile în a fi mamă? Nu văd alta decât a le oferi copiilor ceea ce au nevoie, confortul căminului, iubire, siguranta”, susține Violeta Dincă.
Cel mai mic este în clasa întâi. Născut în Capitală, are toate premisele să pornească în viaţă cu dreptul, în ciuda instabilităţii economice prin care trece ţara. Alţi copii nu au însă aceeași şansă.
La celalălalt capăt la liniei, un copil care are nevoie de ajutor. De 11 ani, Telefonul Copilului a înregistrat sute de mii de cazuri de abuzuri la adresa copiilor, iar numărul lor creşte. De la începutul anului, au fost 35.000 de apeluri, cele mai multe dintre ele pentru a semnala molestări fizice, abuzuri sau neglijare din partea părinţilor.
„În ultimii trei ani, tot mai multe familii din România se confruntă cu sărăcia, sărăcia extremă, tot mai mulți părinți își pierd locul de muncă, iar copiii nu sunt doar simpli spectatori, ei nu numai că văd în fiecare zi ce se întâmplă în familia lor, dar se și consuma foarte mult și încearcă să găseasca ei înșiși soluții”, declară Cătălina Florea, directorul executiv al Asociaţiei Telefonul Copiilor.
Dinamica vârstei s-a schimbat
Când reuşeşti totuşi să ieşi din cifre şi statistici îngrijorătoare, îi vezi pe ei, aşa cum sunt: copii care se bucură de vârsta pe care o au. Cu părinţi iubitori, care se străduiesc să le ofere tot ce e mai bun.
Inteligenţi, dar superficiali, sociabili, dar neastampăraţi. După ceci de ani în care a stat în faţa a mii şi mii de ţânci, Alexandrina Halic poate să-i descrie exact aşa cum sunt. Altfel, azi, faţă de cei din generaţiile trecute.
„Cred că nu mai au răbdare să vadă un spectacol de două ore așa cum era pe vremea când eu am intrat în teatru, acum 50 și ceva de ani. Simt nevoia de altfel de ritm, de altfel de informație, sunt mult mai pregătiți, pentru că din afară au mult mai multă informație și mult mai multe oferte și atunci simt nevoia ca și spectacolul de pe scenă să dureze o ora și un sfert, o oră și jumătate cel mult”, considera actrița Alexandrina Halic.
Cu vârsta, magia teatrului dispare şi ea. Apar, mult prea devreme, problemele reale. De la cele legate de şcoală, până la găsirea unui loc de muncă după terminarea studiilor.
Informarea de pe piața muncii lipsește
„De cele mai multe ori tinerii nu au acces și nu sunt informați despre cum evolueza piața muncii. O informare la nivel general în universități sau în școli nu există. Ca atare, ei urmează un trend care este urmat de familie, fie este dat de cercul de prieteni, fie știu că, în general, în piață se caută o anumita poziție la un moment dat”, spune Corina Diaconu, specialist în resurse umane.
În România zilelor noastre, rata şomajului se apropie de 30 la sută în rândul tinerilor cu vârsta între 15 şi 24 de ani. De vină sunt şi ei, dar în mare măsură şi sistemul care uită că ei sunt viitorul.
Citiți și: Născut în România. Copiii, prioritatea guvernelor doar pe hârtie
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
