Zeiţa de la Montreal îşi aduce aminte, în cel mai mic detaliu, momentul fugii ei din România chiar dacă de atunci au trecut 25 de ani.
„În acele vremuri, chiar înainte de revoluţie, a pleca însemna să dispari. Nu te puteai întoarce. Nu i-am spus mamei. Îmi era teamă să nu facă un atac de cord. I-am spus fratelui meu, Adrian, care era şi cel mai bun prieten al meu. L-am luat pe el şi pe cumnata mea până la graniţa cu Ungaria. Aici, împreună cu alte şase gimnaste am trecut graniţa în Ungaria şi de aici am ajuns în Austria”, a povestit Nadia Comăneci.
Toate aceste mărturisiri au fost făcute cu lacrimi în ochi. Nadia spune că de câte ori se gândeşte la noaptea fugii o trec fiorii.
„Este extrem de greu să îmi amintesc acel moment. Mă gândeam că nu îmi voi mai vedea niciodată familia. De câte ori îmi vine în minte acea noapte, retrăiesc toate acele momente. A fost dificil pentru că am fost nevoită să plec fără să mă uit în spate”, a mai spus Nadia.
Fosta gimnastă recunoaşte acum că a lăsat toate aceste momente în urmă, iar în clipa de faţă se simte împlinită şi fericită alături de soţul ei şi de fiul pe care îl au împreună, Dylan, în vârstă de opt ani. Nadia Comăneci este prima gimnastă din istoria acestui sport care a reuşit să obţină nota 10. S-a întâmplat în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal.
Nadia Comăneci nu se află întâmplător în Marea Britanie. Ea a fost invitată de postul BBC1 să facă parte din juriul unei emisiuni concurs care va îmbina elementele de gimnastică cu cele de dans.