Motivarea CCR în cazul Diaconu: Parlamentul nu se poate substitui puterii judecătorești

Curtea a analizat dacă, prin votul exprimat în şedinţa de plen a Senatului cu privire la starea deincompatibilitate a lui Mircea Diaconu, Camera Parlamentului şi-a arogat competenţe care, potrivit Constituţiei, nu îi aparţin. Concret, dacă Senatul a încălcat competenţa puterii judecătoreşti care pronunţase în prealabil a hotărâre judecătorească referitoare la această problemă, ori a creat orice alt conflict juridic de natură constituţională.

„Este unanim acceptat faptul că realizarea justiţiei nu poate fi un act subiectiv, pro causa, al judecătorului, ci unul obiectiv, imparţial, derivat din raportarea situaţiei de fapt la lege. Abaterea de la această rigoare constituţională – raportarea exclusivă la lege, bazată pe motive de subiectivitate, poate fi sancţionată prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătorești”, scriu judecătorii CCR, în motivarea deciziei din 21 noiembrie.

În acest context, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de dreptdemocratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească – desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare – reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei.

„Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu, reprezintă o încălcare a ordinii juridicea statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei”, scriu judecătorii Curții Constituționale.

În acest context, judecătorii constituționali subliniază evidența faptului că Parlamentul (fie Camera Deputaţilor, fie Senatul), în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, nu poate să se substituie puterii judecătorești, respectiv să soluţioneze, prin hotărâri proprii, litigii ce ţin de competenţa instanţelor judecătorești.

„De asemenea, legiuitorul nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”, conchid judecătorii CCR.

Aceștia explică și care erau atribuțiile Senatului în această situație.

Incompatibilităţile sunt expres și limitativ prevăzute de Constituţie și de legea specială privind statutul parlamentarilor, și preluate în cuprinsul Regulamentului Senatului. Ele reprezintă realităţi obiective, a căror constatare, în condiţiile reglementate de lege și de regulament, are ca efect încetarea de drept a mandatului de senator.

„Astfel, este evident că Senatul, în virtutea autonomiei parlamentare, poate constata, potrivit procedurii interne, atât starea de incompatibilitate, care este prevăzută de lege și de regulament, cât și încetarea de drept a mandatului de senator și vacanţa locului respectiv”, se arată în motivarea deciziei CCR.