Medicul Gabriel Diaconu, despre proteste și vindecare colectivă
Moartea în grup poate să detoneze o spaimă de moarte într-o comunitate, spune Gabriel Diaconu. La protestele din ultimele zile se pot vedea oameni de toate vârstele, care sunt atinși de un spirit juvenil, spontan, natural, normal, firesc, fără opreliști, fără bariere și care pleacă dintr-o durere comună. Marea majoritate spun: ne-au murit copiii. Teama asta colectivă s-a mai întâmplat acum 25 de ani.
„Oamenii ăștia care au ieșit în stradă au o reactivare a traumei colective din 89. Pentru ei nu contează aparatul, nu contează nici măcar calitatea de a fi politicieni, pentru ei contează de data aceasta drepturi, libertăți fundamentale ale omului, dreptul de autoguvernare”, a arătat medicul psihiatru.
De data asta, empatia a funcționat în toate clasele și păturile sociale, confirmă jurnalistul Moise Guran. „Pe mine, de pildă, m-a sunat mama la 7 dimineața să mă întrebe dacă sunt în regulă. Eu nu merg în cluburi, mamă, zic, ce-ți veni?! Voia să vorbească cu mine, să știe că suntem OK cu toții. Da, sentimentul a fost că ne-au murit acolo copiii. Fiu-meu are 15 ani, putea fi acolo, bineînțeles, nu prea a început cu cluburile și mama cred că știe asta, dar a simțit nevoia să vorbim între noi, să știm că suntem în regulă, pentru că s-a întâmplat o tragedie”, a povestit Moise Guran. „Ceea ce vreau să spun este că indiferent câți oameni vor ieși pe străzi, empatia, de fapt simpatia cu această mișcare este mult mai mare, are dimensiuni naționale. Mama îl simpatiza pe Ponta, la un moment dat i se părea că semăn cu Ponta. Sunt convins că în momentul de față, după ceea ce s-a întâmplat, această traumă națională, a privit cu ochi buni demisia premierului pe care îl simpatiza”, a mai spus Moise Guran.
În psihologia poporului român a ultimului secol, cuvântul ăsta, colectiv, a căpătat o reputație sinistră, timp de foarte mulți ani, pentru că a fost asociat cu colectivizarea, cu asocierea forțată a unor colectivități în mod artificial, într-un fel de macroagregate, clasa muncitoare, de exemplu, a arătat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
Jurnalistul Moise Guran a menționat în context cartea profesorului Daniel David de la Cluj pe tema psihologiei poporului român în care se vorbea despre tendința românilor de a se ascunde după colectiv. Când e vorba, de exemplu, de performanțele olimpicilor avem tendința de a spune „uite, românii sunt deștepți”.
„Fenomenul ăsta minoritar a explodat, de data asta într-o majoritate de care zilele trecute spuneam că se identifică pe undeva cu o durere pe care nu o înțelegem și pe care cred că ușor-ușor începe să-și dorească să o emuleze, pentru că la nivel macro, ce se întâmplă în underground, de fapt, se referă, poate, la toată România. Englezul îi spune disenfranchise, adică oamenii care într-un fel sau altul au fost trădați de sistem la nivelul valorilor. Și când mă refer la valorile unui sistem nu mă refer neapărat la politician sau la administrator sau la primar, cât mă refer la ceea ce simbolizează, în creierul meu, când mă trezesc dimineața, cuvântul ăsta. Uite, dacă de exemplu vorbim de părinți, există părinții mei, există părinții noștri, după care există Părinții, care sunt valorile care sunt atașate respectivelor concepte. Iar la momentul de față, oamenii care ies în stradă - punctul meu de vedere este că au o perspectivă comună față de noțiunea asta, față de arhetipul numit Stat, față de ceea ce ar trebui să însemne”, a explicat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
„Politicianul bun, în perspectiva psihologică internă a românului, este persoana care are un discurs și o retorică pe cât posibil articulată – îți dai seama cât e de jos standardul, dacă omul de rând își dorește ca politicianul să vorbească măcar corect gramatical! 2. Este policianul șmecher, labil, care este capabil să îți întoarcă vorba, cu alte cuvinte, cu replică, e omul care se descurcă, nu stă la coadă, omul care îți rezolvă repede problema, are așa, o veleitate de a fi un prestidigitator social”, a arătat Gabriel Diaconu.
Jurnalistul Moise Guran e de părere că noțiunea de politician este compromisă, iar strada caută de fapt un lider. Ei vor niște lideri care să-i conducă spre un fel de Germania – infrastructură, educație, să fie bine și să nu fie rău.
„Onoarea și demisia sunt cuvinte care se întâlnesc foarte adesea în România în asociere. Demisia de onoare și onoarea demisiei. Eu nu pot să fiu de acord cu așa ceva. Onoare presupune în primul rând să fii cinstit cu tine și cu celălalt și să vorbești, pe cât posibil și după gradul tău de educație, dintr-un loc care să aibă de-a face cu tine și cu numele tău și cu familia din care te tragi tu. Pe mine nu primarul Sectorului 4 m-a dezamăgit, pe mine individul acela pe care îl cheamă Cristian Popescu Piedone m-a dezamăgit. Ca de la om la persoană. Întâmplarea face că au am calitatea de a fi medic, el avea calitatea de a fi primar. Dacă un medic comite o culpă medicală, până la urmă, poate să fie în spatele zidului ăstuia medico-legal, să fie mai obscur, să spună să lăsăm avocații să vorbească, nu se știe exact ce s-a întâmplat...Dar dacă este om și nu doar un obiect de carton, o să se ducă la familie, o să vorbească cu familia, o să fie om până la capăt”, a spus Gabriel Diaconu.
„Rana asta care sângerează acum în interiorul comunității noastre sper din suflet să o putem, pe cât posibil, amenda, în sensul de a ne adresa ei. Atât timp cât o să tratăm problema asta în afara cadrului cultural, fie el micro sau macro, că vorbim de comunitatea rock, că vorbim de comunitatea alegătorilor, că vorbim de politică, atât timp cât nu vom identifica un limbaj corect pentru comunitățile acelea, o să ne pierdem în discuții tepide (neemoționale, apatice – n.r.), o să se lanseze clișee din toate părțile, inclusiv în presă, vor fi în cele din urmă oameni care cred într-un ideal, într-o năzuință, care se duc în piață și care strigă pentru libertate, dar nu o s-o gândească până la capăt. O s-o repete. Pentru mine e important ca oamenii să gândească. Durerea doliului ăsta, acum colectiv, este o durere care te obligă să taci într-o primă măsură. Nu ca patriarhul, ci ca individ, să te gândești un pic: OK, ce s-a-ntâmplat?”, a încheiat medicul psihiatru.
(Urmăriți întreaga discuție în materialul video de mai sus)
Citiți și:
Incendiul de la Colectiv. Explicațiile unui rocker psihiatru
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
