„Mardeiaș”. Vorbe din argou în declaraţii publice

Klaus Iohannis amână desemnarea premierului. „Coaliția pro-europeană continuă negocierile. Sunt optimist”

George Simion a mers la Palatul Cotroceni, pentru consultări, dar a anunțat că nu intră: „AUR nu recunoaște legitimitatea lui Iohannis”

Consultări la Palatul Cotroceni. Coaliția a stat sub 20 de minute. Partidele extremiste AUR, POT și SOS au refuzat să meargă

Ploi și lapoviță, în aproape toată țara. Meteorologii anunță și temperaturi de până la -15°

Elena Lasconi, după consultările cu Iohannis: „Am fost să îi transmitem că mandatul lui s-a încheiat şi că trebuie să-şi dea demisia”

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

Se cade sau nu să faci pe cineva mardeiaş într-o declaraţie publică? Nu prea își are locul, dar dacă tot l-am auzit rostit, merită să ştim de unde vine. Cu toţii stim vreun mardeiaş ori vreun smardoi. E un cuvânt din argou şi înseamnă bătăuș, unul gata să se rafuiască oricând şi să dea cuiva o mamă de bătaie.

Cuvântul vine de la un verb de origine ţigănescă, din care avem în română, de foarte multă vreme, verbul "a mardi", adică "a bate". E atestat deja din anii 40 de lingvişti serioşi, printre care şi Iorgu Iordan. Dar mai vechi decât verbul, e substantivul care desemnează acţiunea, "mardeală", care a intrat în română pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Bătăuşul are fireşte, tot felul de nume: mardeiaș, marditor, mardoi. Cu diverse sufixe adică. Primul, „mardeiaş”, folosit de Elena Udrea, este și cel mai vechi. E atestat în română încă din perioada interbelică. În timp ce „mardoi” este în plină afirmare.

„Mardoi”, „a dat mardoiala” sau „smardoiala”, cu un „s” iniţial foarte expresiv. Şi „smardoi” nu mai înseamnă doar bătăuş, ci şi unul cu pretenţii de autoritate, gata să te ia la bataie. De aici expresia, tot argotică, „a o da în smardoială”, adică a fi arogant.