Oricine ajunge la Căzăneşti se întreabă, chiar de la intrarea în oraş, de ce poartă localitatea acest titlu.
Pentru a fi considerată oraş, o localitate trebuie să îndeplinească nişte indicatori minimali de dezvoltare urbană. Spre exemplu, cel puţin jumătate din străzi trebuie să aibă canalizare, lucru care nu se întâmplă la Căzănești. Totodată, potrivit normelor, aici ar trebui să fie şi un spital. El nu există, aşa că oamenii care vor să se trateze vin la dispensarul local.
Legea nr 351 din 2001, pentru amenajarea teritoriului, spune că un oraş trebuie să aibă cel puţin 10.000 de locuitori. Trei sferturi din populaţie trebuie să lucreze în alte domenii decât agricultura şi în localitate trebuie să existe măcar 50 de locuri de cazare pentru vizitatori. În Căzăneşti trăiesc aproximativ 3.200 de oameni, majoritatea fermieri, iar în oraş nu există nici măcar o pensiune. Chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, localitatea a fost declarată oraş, prin votul Parlamentului, în anul 2005.
„Lipseşte mult, nu e un dispensar ca lumea, o grădiniţă, un spital, o canalizare”, spune un localnic.
Cel mai aprig contestatar al statutului de oraş este Anatol Ghilea. Acesta a iniţiat trei referendumuri în care cetăţenii au fost chemaţi să decidă dacă vor sau nu ca oraşul să redevină comună. În aprilie 2015, a avut succes. Acum aşteaptră ca Parlamentul să valideze, prin lege, hotărârea localniclor.
„S-a modificat legea referendumului şi cu 30% a ieşit. Când o să ajungă iar la Senat, o să ieşim cu oamenii în stradă, dacă e cazul, poate blocăm şoseaua, că dacă altfel nu se poate”, spune Anatol Ghilea.
Deputatul PNL Cristina Pocora a încercat, printr-o iniţiativă legislativă, să transforme localitatea în comună. Motiva, printre altele, şi că oamenii nu pot plăti impozitele şi taxele dublate odată cu trecerea la statutul de oraş. Senatul a respins propunerea.
„Ei invocând că nu există cadru legal pentru ca să se treacă de la un statut superior la unul inferior, adică de la oraş la comună, dar noi tocmai asta facem prin acestă lege, creăm cadrul legal şi pentru trecerea inversă”, a spus deputatul.
Autorităţiile locale spun, totuşi, că statutul de oraş are şi părţi bune.
„Taxele şi impozitele la oraş sunt mai mari faţă de comună, dar atât timp cât ai bani, poţi să te şi dezvolţi. Nu putem să spunem că sunt atinşi acei indicatori de oraş, dar oraşul Căzăneşti are câţiva paşi în faţă faţă de oraşele care au devenit oraşe în acelaşi moment ca şi noi”, spune Traian Stelian, primarul oraşului Căzăneşti.
„Cetăţenii au fost minţiţi şi păcăliţi în momentul în care s-a făcut referendum, pentru că în momentul acela s-a spus că vor avea multe avantaje”, spune, pe de altă parte, Gheorghe Mirică, consilier local.
În oraşul Căzăneşti, care se află la 30 de km de Slobozia şi are o singură stradă asfaltată, Primăria, Consiliul Local şi Poliţia funcţionează toate într-o singură clădire. Localitatea nu are reţea de gaze naturale şi nici canalizare.