Kilogramul. Singura unitate de măsură care îşi are reperul într-un obiect real, palpabil. Se numeşte kilogram etalon şi este un cilindru din platină şi iridiu, păstrat într-un seif al Institutului de Metrologie din Bucureşti. Valoarea lui este de nepreţuit.
În urmă cu aproape 150 de ani ajungea în Bucureşti un cilindru metalic de mărimea unei ceşti de ceai. Se numea kilogram etalon internaţional, iar pentru protecţia lui s-au luat măsuri demne de cele mai valoroase diamante.
„El este atât de protejat deoarece păstrează unitatea de masă pentru ţara noastră şi este o referinţă pentru toate măsurătorile de masă care se realizează în România. Dacă este manevrat greşit sau este utilizat prea des, el se poate uza şi valoarea care îi este atribuită periodic la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi să nu mai fie cea reală, care este în momentul în care se face etalonarea”, a explicat George Popa, șef al Colectivului de Mase din Institutul Naţional de Metrologie.
Cu alte cuvinte, kilogramul etalon al României iese din seif o dată la 10-15 ani. Iar asta pentru că orice ieşire în atmosferă, temperatura, umiditatea îl pot afecta.
„În timp există o variaţie naturală şi datorată uzurii şi contaminării. Şi pot să fie şi unele fenomene care sunt mai greu de explicat. Or, în mod natural, toate prototipurile au o variaţie în plus sau în minus. Etalonul nostru a avut o scădere, dar o scădere redusă”, a mai spus George Popa.
Practic, kilogramul din România a pierdut în 150 de ani de existenţă aproape 50 de micrograme, în vreme ce fratele lui din Franţa „s-a îngrăşat” cu tot atâtea subunităţi de gram. Iar orice variaţie de la masa iniţială merită luată în calcul, câtă vreme micul cilindru este singurul reper valabil al tututor greutăţilor de un kilogram din lume.
„Kilogramul este singura unitate de măsură care este în continuare definită printr-un prototip, prototipul internaţional al kilogramului. Sunt două experimente care se fac, unul se numeşte balanța Watt, celălalt - o sferă de siliciu”, a mai spus George Popa.
Cu alte cuvinte, cercetătorii încearcă de mai bine de 30 de ani să găsească o alternativă perfectă la micuţul cilindru din platină, astfel încât măsurătorile făcute până acum să nu fie date peste cap.