Italia. Alegerile continuă. După prima zi, a votat deja 50% din electorat

Cei mai conştiincioşi alegători au fost duminică cei din regiunile din nordul ţării şi din regiunea Lazio, din centru. Cea mai redusă prezenţă la vot s-a înregistrat în regiunea Campania, din sud.

Potrivit ultimelor sondaje, favorită este alianţa de centru-stânga, condusă Pier Luigi Bersani, cu 34 la sută dintre intenţiile de vot, urmată de Partidul Poporul Libertăţii al lui Silvio Berlusconi, cu 32 la sută, mişcarea „Cinci stele” condusă de fostul comic Bepe Grillo, cu 17 la sută, şi coaliţia lui Mario Monti, cu 12 la sută.

Italienii sătui de criză şi austeritate speră într-o schimbare.

Unii alegători nu şi-au ascuns nemulţumirea faţă de fostul premier Silvio Berlusconi, care aspiră din nou la guvernare, după ce a fost nevoit să demisioneze pe fondul criticilor privind modul în care gestionează criza economică.

De altfel, Silvio Berlusconi a avut de înfruntat furia activistelor Femen chiar de la intrarea în secţia de votare.

Două românce, printre candidați

Scutinul este urmărit cu atenţie de Europa, care îşi doreşte la Roma un guvern stabil, gata să aplice măsurile de austeritate necesare pentru aplanarea gravei crize financiare în care se zbate a treia economie din zona euro.

La scrutinul din acest an participă peste 16.000 de candidaţi, între care şi două românce stabilite în Peninsulă. Nona Evghenie este din Neamţ şi candidează în regiunea Veneto pe listele Partidului Democrat. Acum este consilier comunal în Padova. Cealaltă româncă, Emilia Stoica, candidează tot din partea Partidului Democrat, dar la alegerile regionale din Lombardia. Ea este din Braşov şi de profesie inginer.

Italia își schimbă parlamentul, guvernul și președintele în următoarele trei luni

Italia va avea în următoarele trei luni un nou Parlament, un nou Guvern şi un nou preşedinte al Republicii, în urma unor proceduri electorale diverse şi complicate, relatează AFP, citată de Mediafax.

Mandatul unui parlamentar este de cinci ani, iar cel al şefului statului de şapte ani.

Scrutinul legislativ deschide acest „bal”, pe 24 şi 25 februarie, când aproximativ 47 de milioane de italieni îşi vor alege deputaţii şi senatorii. Cele două Camere care au exact aceeaşi importanţă în viaţa politică a ţării, dar sunt guvernate de reguli electorale foarte diferite.

Cei 630 de deputaţi sunt aleşi de toţi italienii majori (18 ani) la data votului. Partidul sau coaliţia politică ce câştigă fie şi numai un singur vot în plus faţă de celelalte, la nivel naţional, obţine în mod automat majoritatea absolută în Camera inferioară, de 340 de mandate, indiferent de procentele obţinute în urma scrutinului.

Procedură complicată în Senat

Situaţia este mult mai complicată la Senat.

În primul rând, este necesar ca alegătorii să aibă vârsta de 25 de ani pentru a vota senatori, 315 în total. În al doilea rând, prima acordată majorităţii este atribuită la nivelul fiecăreia dintre cele 20 de regiuni în parte, situaţie ce complică orice previziune cu privire la alcătuirea finală a Camerei superioare.

Numărul de senatori aleşi de fiecare regiune depinde de numărul de locuitori, iar în acestea poate fi ales de la un singur senator, în cazul Val d'Aosta, şi până la 47, în Lombardia, sau 22 în Piemont.

Ce spun sondajele

Potrivit ultimelor sondaje, totul se va juca în patru regiuni, în care intenţiile de vor sunt echilibrate (stânga este favorită în celelalte), şi anume Veneţia, Sicilia, Campania şi mai ales bogata Lombardie.

Coaliţia de stânga a lui Pier Luigi Bersani ar urma, potrivit ultimelor sondaje, să obţină majoritatea absolută în Camera Deputaţilor. Însă ea riscă să nu obţină majoritatea şi în Senat, din cauza popularităţii dreptei în unele regiuni importante, mai ales în Lombardia, Veneţia şi Sicilia.

În acest caz ipotetic, unii analişti consideră posibilă o alianţă între coaliţia lui Bersani şi coaliţia de centru a premierului demisionar Mario Monti.

Ulterior, preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, va încredinţa unui lider politic mandatul formării unui guvern, un proces care necesită, în general, mai multe zile şi care este supus echilibrului de forţe rezultat în urma scrutinului.

În general, un guvern este format, depune jurământul în faţa preşedintelui Republicii şi obţine votul de încredere al Parlamentului în decurs de câteva săptămâni.

Parlamentul alege un nou președinte, în mai

În mai, Parlamentul va proceda la alegerea unui nou preşedinte al Republicii, mandatul de şapte ani al lui Napolitano urmând să expire în acea perioadă.

Preşedintele italian este ales de către o Adunare de „mari electori”, alcătuită din ansamblul senatorilor şi deputaţilor, cărora li se alătură trei delegaţi din fiecare regiune italiană, cu excepţia Val d'Aosta, care desemnează doar unul.

Preşedintele este ales cu o majoritate de două treimi. Însă, după un eventual al treilea tur, el este ales cu o majoritate simplă.

Rolul preşedintelui Republicii este minor în această democraţie parlamentară, dar el se bucură de un mare prestigiu în rândul opiniei publice şi promulgă legi. Preşedintele poate juca un rol crucial în anumite circumstanţe. De exemplu, în noiembrie 2011, după demisia lui Berlusconi, Napolitano a fost cel care a ales să nu dizolve Parlamentul, optând pentru un guvern de tehnocraţi condus de Mario Monti.