La 49 de ani, Marcela Hili face eforturi uriaşe pentru a duce un trai decent. Chiar dacă locuieşte în satul iubit de prinţul Marii Britanii, ea şi familia ei trăiesc doar de pe urma produselor de artizanat pe care le confecţionează pentru turiştii care vin în vizită.
„(Facem – n.r.) Şosete, papuci, căciuli, de toate ce putem, ca să câştigăm şi noi un ban de pâine, că aici nu sunt locuri de muncă. Pe baza turismului câştigăm şi noi, că altfel nu ştiu de unde am avea să punem pâine la copii, la şcoală, că nu avem unde să muncim. Ne-am duce, dar unde?”, spune femeia.
Satul prinde viaţă numai în lunile de vară, când turiştii vin aici în vacanţă. Până atunci, nici măcar românii nu se înghesuie să viziteze locul pe care prinţul Charles îl promovează peste hotare. Iar cei care se încumetă, au parte de surprize.
De exemplu, chiar dacă a venit primăvara şi este vreme frumoasă, biserica gotică din Viscri nu poate fi vizitată decât între orele 11.00 şi 14.00, după programul de astă iarnă, astfel că orice turist vine să o viziteze, găseşte lacătul pus pe uşă.
Poate că Viscri nu ar fi la fel de pustiu dacă satul ar fi mai bine promovat şi de autorităţile locale, spun cei care l-au vizitat, dezamăgiţi mai ales de infrastructură.
Drumul spre Viscri este o adevărată aventură. Cei opt kilometri de şosea care leagă satul de localitatea Buneşti arată ca după război.
Drumul a fost reabilitat ultima dată în anul 2008, iar de atunci nu s-a mai făcut nimic. Anul trecut s-a zvonit că vor fi alocaţi bani pentru reparaţii. A fost, însă, doar un zvon, pentru că astăzi, autorităţile încă se chinuie să obţină banii de la Guvern pentru reabilitare.
„Am înaintat către Ministerul Dezvoltării solicitarea pentru finanţare. Este nevoie de aproape 4 milioane de euro având în vedere că există nişte alunecări de teren în zonă”, declară Mihai Pascu - vicepreşedinte Consiliul Judeţean Braşov.
Viscri a intrat în atenţia turiştilor în 1996, când Prinţul Charles a cumpărat aici o casă care datează din secolul XVIII.
Ulterior a intrat şi în patrimoniul UNESCO, apărând pe harta mondială a satelor tradiţionale din lume.