David are cinci ani. La naştere a făcut o hemoragie cerebrală care l-a marcat pe viaţă. A rămas cu o malformaţie, iar mai târziu a fost diagnosticat cu epilepsie şi nu reuşea să îşi păstreze echilibrul. Viaţa lui şi a părinţilor s-a schimbat însă după două luni de hipoterapie.
„Niciodată nu m-am gândit că o să stea pe cal. Prima dată când l-a văzut a început să ţipe”, îşi aminteşte mama lui David.
„La început nu vroia să urce pe cal nici măcar una-două trepte cu ajutor. Acum urcă singur până la etajul 1. Mai am o fetiţă de nici doi ani care nu îşi ţinea singură capul, iar acum îşi ţine singură capul şi lucrăm să îşi ţină trunchiul să poată sta în fund, ceea ce este fantastic”, povesteştefiziokinetoterapeuta Erika Cristina Kempf.
Nici o mişcare nu e întâmplătoare pentru copiii aflaţi în şa, chiar dacă totul este făcut în aşa fel ca să pară o joacă. „Sunt cai pregătiţi special pentru hipoterapie, poţi să te plimbi prin spatele lor, poţi să-i tragi de coadă, poţi să te pui sub burta lor, ei sunt liniştiţi, obişnuiţi cu absolut orice”, mai spune fiziokinetoterapeuta.
Erika este printre puţinii români instruiţi să facă hipoterapie. Absolventă de fiziokinetoterapie şi studentă în ultimul an la medicină, ea a urmat un curs postuniversitar în Italia pentru a învăţa să-i ajute pe cei ale căror probleme se ameliorează cu greu, „de la dizabilităţile cele mai grave, cum ar fi tetrapareze spastice sau paralizii cerebrale infantile, pâna la copii cu sindrom Down, autism, dar şi probleme psihiatrice cum ar fi autolezioniştii care se lovesc singuri sau alte patologii”, mai spune ea.
În România, hipoterapia este încă la început. La centrul din Timişoara,o şedinţă de 30 de minute costă 60 de lei, iar numărul de şedinţe necesare se stabileşte în funcţie de afecţiunea care trebuie tratată.
Mai multe informaţii despre hipoterapie puteţi afla pe pagina de Facebook Hipoterapie Timişoara.