Gabriel Oprea spune că au existat o serie de "coincidenţe", începând cu momentul în care, în vara anului 2015, a fost numit premier interimar, în absenţa lui Victor Ponta, unele dintre ele având legătură cu susţinerea sa faţă de proiecte ale preşedintelui Klaus Iohannis, precum Strategia Naţională de Apărare, dar şi voturile UNPR pentru legi precum pensiile militare.
După acele momente, la 1 iulie 2015, în presă apare "un amplu material despre aşa-zisul plagiat" al premierului interimar de atunci, Gabriel Oprea.
Oprea lansează acuzaţii la adresa jurnalistei care a descoperit plagiatul său, Emilia Şercan, despre care afirmă că este "fost angajat la trustul de presă al lui Sorin Ovidiu Vântu (plătită, spun unii, surprinzător de bine chiar şi la vremea aceea)".
El spune că nu crede în coincidenţe, ci îşi explică întreaga situaţie a plagiatului prin faptul că "unii" şi-au dat seama că nu este vulnerabil, că nu poate "răspunde la butoane" şi că încurcă planurile unora.
"Au încercat apoi să să caute ceva, orice, care să mă compromită. Au încercat în aprilie 2015 cu o reclamaţie la ANI. Nu a mers, pentru că ANI a verificat (încă o dată) şi a constatat că totul e în regulă în ceea ce mă priveşte. Au încercat apoi cu reîncălzirea unor subiecte răsuflate de prin 2003 – 2004. Nici aşa nu a mers, pentru că oamenii sunt mult mai inteligenţi decât îi cred unii jurnalişti. Aşa că au scos povestea cu plagiatul. Nici asta nu va ţine, pentru că în politică nu doctoratele contează ci ceea ce faci pentru oameni", spune Oprea, ca o explicaţie pentru scandalul plagiatului său.
Oprea le transmite celor care îi "poartă sâmbetele prin presă" că nu este "naiv" şi nu va accepta lecţii de moralitate "de la indivizi plătiţi din furt". "Am văzut prea multe cozi de topor deghizate în mironosiţe ca să mă las păcălit", conchide Oprea.